Sfanta cale de mijloc

Economia buddhista distinge intre valoarea superficiala, legata de dorinte si stimulata sau chiar creata prin publicitate, si valoarea reala, determinata de capacitatea unui bun de a satisface o trebuinta legata de un trai mai bun. Exista deci un consum pozitiv si unul negativ. Viziunea buddhismului este una holistica, ce are in vedere ansamblul consecintelor sau externalitatilor pozitive si negative, materiale si spirituale. Ideea de cale de mijloc indeamna la moderatie, optimul bunastarii reprezentand intr-adevar o cale de mijloc intre maximizarea si minimizarea consumului sau a placerii. In unele cazuri, chiar non-consumul total poate avea consecinte favorabile asupra dezvoltarii. Dimpotriva, supraconsumul poate avea consecinte negative atat asupra consumatorului, cat si asupra celor care sunt astfel privati de resursele necesare. Buddhismul asociaza multumirea sau satisfactia cu absenta dorintelor artificiale. Calea sa spre bunastare implica reducerea dorintelor artificiale si sustinerea dorintelor legate de calitatea vietii. 

Cel mai mult difera economia buddhista de cea ortodoxa in ce priveste conceptia despre munca. In conceptia ortodoxa, ea este un rau necesar. Pentru angajator este un cost ce trebuie, desigur, redus la minimum, in timp ce pentru lucrator, ea reprezinta o „dezutilitate", un sacrificiu al timpului sau, al confortului sau, acceptat pentru un salariu compensatoriu. Pentru buddhism, munca are trei functii: a) ofera persoanei sansa de a-si utiliza si dezvolta facultatile; b) ii permite sa-si depaseasca egocentrismul, pentru a colabora eficient cu alte persoane si c) produce bunuri si servicii necesare unei existente convenabile. Munca si distractia reprezinta doua fatete ale aceluiasi proces si nu pot fi separate fara a distruge bucuria muncii si binecuvantarea odihnei.

Scopul principal al unei politici economice buddhiste nu este deci de a maximiza productia, nici munca, ci de a oferi un loc de munca util tuturor celor care au nevoie de el. In realitate, spun buddhistii, nici nu exista productie, nu exista decat conversiuni, transformari, obligatoriu asociate unor distrugeri. Unele astfel de distrugeri sunt acceptabile, altele nu. Non-productia poate fi deci o activitate economica utila. Apoi, productia nu are neaparat scopuri comerciale. Aceeasi productie, mai ales in domeniul serviciilor, poate fi asigurata fie prin schimburi comerciale, fie prin schimburi non-comerciale, cum se intampla de pilda in cadrul relatiilor de buna vecinatate.

Concurenta este inteleasa ca naturala. Cand oamenii cauta placerea imediata, ei sunt gata sa agoniseasca fara limite obiectele propriilor dorinte si deci fara nicio consideratie pentru nevoile celorlalti. Acest instinct ar putea fi redirijat insa spre o forma de „cooperare artificiala" a unui grup (intreprindere) aflat in concurenta cu alt grup (alta intreprindere). Adevarata cooperare este legata de cautarea bunastarii si de rezolvarea problemelor comune.

Economia ortodoxa nu judeca alegerile facute de actorii economici. Un bun poate fi obtinut printr-un mijloc moral sau imoral, intr-un scop moral sau imoral si are aceeasi valoare. In buddhism, dimpotriva, orice alegere are o valoare etica, pentru ca alegerile creeaza karma, destinul, care va avea consecinte directe sau indirecte, bune sau rele pentru fiecare individ, societate sau mediu inconjurator. Scopul implicit al vietii in economia ortodoxa il reprezinta cel scris in Constitutia americana: „cautarea fericirii". Problema sta in aceea ca fericirea este o calitate foarte vaga si ca economia ortodoxa evita cu neavenita grija aspectele legate de psihologie, desi ea e bazata de la un capat la altul pe concepte psihologice complexe (dorinte, alegeri, satisfactii etc). Desi neglijeaza tocmai factorul uman, ea se considera autosuficienta. Considerandu-se astfel, ea nu poate vedea faptul ca fericirea pe care o propune este una contingenta, deoarece depinde de obiecte exterioare, pe care individul nu poate niciodata sa le stapaneasca deplin.

Punctul de vedere buddhist este mai putin idealist si mai pragmatic. Buddha afirma simplu: „Exista suferinta". Este o realitate inconturnabila. Pentru Buddha, cauza suferintei este dorinta bazata pe ignoranta. Suprimarea dorintei trebuie deci sa duca la reducerea suferintei. Economia buddhista nu reprezinta, prin urmare, decat o conditie necesara dobandirii unei fericiri independente de obiecte exterioare sau, cel putin, pentru persoanele mai putin avansate spiritual, a unei fericiri armonioase.

O politica economica veritabila si coerenta, de inspiratie buddhista, i se atribuie regelui Ashoka (sec al III-lea d.H.), in India, regelui Wangchuck in Bhutan, care l-a inspirat pe cunoscutul economist Jeffrey Sachs, sau regelui Bhumibol in Thailanda. In Bhutan, de pilda, nu se calculeaza PIB, ci FNB (Fericirea Generala Bruta), nu pe baza unei formule, ci a unei deliberari nationale, referitoare la calitatea vietii, care include si indicatori de sanatate, educatie, cultura, infrastructura, dar se refera si la modul in care cresterea economica poate sa se conjuge cu un mediu durabil, cu protejarea sa si a biodiversitatii. O preocupare de baza o reprezinta conservarea echilibrului psihologic al indivizilor, in epoca urbanizarii, a telecomunicatiilor si a globalizarii, apararea traditiilor culturale si a egalitatii. Principala sursa de venituri a Bhutanului o reprezinta exporturile de energie hidro spre India, iar banii obtinuti sunt cheltuiti pentru educatie, sanatate si infrastructura, in beneficiul intregii populatii.

Toata lumea stie ca hiper-consumerismul, publicitatea si relatiile publice à l’americaine destabilizeaza relatiile sociale si antreneaza agresivitate, insingurare, gelozie si munca pana la epuizare. In ultimii zece ani, aceste tendinte au cunoscut o ingrijoratoare accelerare. Schimbarile climaterice ameninta ecologia si economia globala. Or, bunastarea materiala trebuie conjugata cu sanatatea, cu un mediu curat, cu integritatea psihologica si culturala. Traditia buddhista considera fericirea ca nefiind atasata doar de lucruri materiale si servicii, ci drept rezultatul unei profunde munci de introspectie si de compasiune pentru ceilalti.