Stinga sau dreapta?

Duminica vom avea de ales, in fapt, intre stinga si dreapta. Stim bine ca, in zonele "Romaniei profunde" si chiar printre multi intelectuali, stinga are o mai buna imagine decit dreapta. De vina e, in primul rind, intoxicarea ideologica din timpul regimului comunist. Dar cum si in Occident constatam fenomene similare, mai ales in ce-i priveste pe intelectuali, cauzele trebuie cautate si in alta parte (despre acest subiect Andrei Plesu a scris recent, in Dilema veche, un excelent articol). Stinga are reputatia ca e mai aproape de popor, de nevoile lui, ca vrea sa reduca inegalitatile, ca se preocupa de protectia sociala etc. As observa imediat ca dreapta a facut si face aceleasi lucruri, altfel s-ar sinucide politic. Mijloacele difera, ca si strategia pe termen lung. In al doilea rind, stinga a dovedit, in multe ocazii, ca a ales o cale gresita si a incercat ea insasi sa repare ce-a stricat, optind pentru masuri de dreapta. Cind, in 1981, François Mitterrand si socialistii au ajuns la putere in Franta, au decis nationalizari de banci si intreprinderi. Initiativa s-a dovedit catastrofala, incit doi ani mai tirziu s-a trecut la reprivatizarea bancilor si intreprinderilor nationalizate. Dupa mai bine de un deceniu, socialistii revenind la putere, Martine Aubry, ministru al muncii in guvernul Jospin, a impus legea celor 35 de ore de lucru saptaminale, lege cu consecinte dezastruoase in economie. In Statele Unite, tot dupa doi ani de la preluarea mandatului, Bill Clinton a adoptat masuri liberale (cu precizarea ca partidul democrat american nu e social-democrat, el fiind doar perceput ca fiind la stinga partidului republican). Mi-ar trebui multe pagini ca sa reamintesc realizarile guvernelor de dreapta in domenii ca imbunatatirea calitatii vietii sau protectia sociala. Mentionez doar ca legalizarea avorturilor in Franta s-a infaptuit cind ministru al sanatatii era Simone Veil, intr-un guvern de dreapta. E un exemplu printre multe altele.

La noi, atractia pe care o exercita stinga se explica si prin nostalgia pentru statul comunist omniprezent si atotputernic, cind – aparent – locurile de munca erau asigurate, spitalele si scolile gratuite s.a.m.d. Nu ma voi osteni sa demonstrez cita coruptie, cita delasare, cita mizerie se ascundeau dupa aceste minunate "izbinzi" ale sistemului socialist multilateral dezvoltat. Orice om de buna credinta si dotat cu memorie isi aminteste de aceste lucruri. Multi insa regreta vremurile cind aveau leafa asigurata – o leafa mica, desigur, dar ei stiau "sa se descurce". O radiografie a electoratului romanesc indica limpede categoriile sociale care si-au pastrat iluziile. In toata lumea civilizata, doar capitalismul si piata libera au adus bunastare, progres, ameliorare spectaculoasa a conditiilor de viata. Capitalismul cunoaste si crize, e adevarat, din care iese insa regenerat si mai puternic. Asa se va intimpla si cu criza actuala, ale carei cauze reale putina lume le cunoaste si care va fi depasita prin revigorarea concurentei si a initiativei individuale. Falimentul regimurilor zise socialiste a dovedit cit de daunatoare sint interventionismul statului, dirijismul, economia planificata. Statul paternalist e o iluzie: a astepta totul de la stat inseamna a adopta o pozitie pasiva, a practica un fel de cersetorie mascata. Statul are rolul sau, hotaritor, in educatie, sanatate, armata, adminsitratie, ordine publica. Hipertrofia rolului statului nu duce decit la risipa de bani publici, la impovararea bugetului si la cresterea impozitelor si taxelor.

Stinga sau dreapta: aceasta va fi, repet, optiunea alegatorului la scrutinul de duminica. M-au uimit, in timpul campaniei electorale, analogiile aiuritoare facute de unii reprezentanti ai stingii cu Barack Obama si cu o pretinsa posibila orientare a Statelor Unite catre un sistem social-democrat. Sint declaratii iresponsabile, fara nici un fel de acoperire in realitate. M-a surprins, de asemenea, faptul ca liderul stingii a pretins ca presedintele tarii i-ar fi trimis "emisari" care sa-l asigure de disponibilitatea sa in eventualitatea unei viitoare conlucrari: e curios cum un lider de stinga simte nevoia sa fie legitimat de un presedinte de dreapta. Nu intru in speculatii privind configuratia politica de dupa alegeri: sa asteptam rezultatul votului. E clar insa ca absenteismul va favoriza stinga. Iata de ce inchei cu o formulare previzibila: sa mergem la vot.