Studentii la medicina: sa mai ramina, sa plece?

Un studiu dat publicitatii saptamina trecuta releva ca peste 70% dintre proaspetii absolventi de medicina din universitatile germane considera ca foarte posibila o cariera ca medic in strainatate. Majoritatea celor patru mii de absolventi intrebati online de catre o echipa de sociologi ai Universitatii Ruhr-ului din Bochum au indicat Tarile Scandinave, Elvetia, Marea Britanie, Austria, Statele Unite si Australia drept tinte potentiale ale carierei profesionale pentru tinerii medici germani. Cauzele principale ale acestui virtual exod de tineri calificati intr-ale medicinei sint considerate, in ordinea importantei: timpul de lucru exagerat, bugetarea insuficienta a institutiilor medicale si plata modesta pentru serviciile medicale prestate. 77% dintre cei intervievati se tem de efecte negative ale starii sistemului sanitar asupra planurilor lor profesionale si existentiale (!). Mai mult, doar o cincime dintre absolventi planuiesc sa-si deschida, ca viitori specialisti, un cabinet in Germania. Interesant de notat, numai 12% dintre cei chestionati considerau ca provocarile profesionale (cu alte cuvinte, strict medicale) ar reprezenta o problema. Si mai ingrijorator pentru autoritatile germane este procentul celor care doresc sa practice medicina de familie (o specializare mai mult decit respectabila in Germania): doar 17% dintre cei care aleg sa ramina in tara. In ansamblu, crede coordonatoarea studiului citat, economista Dorothea Osenberg, rezultatele acestei investigatii sint "infricosatoare" pentru viitorul societatii germane. Sanatatea natiunii ar fi periclitata de planurile de viitor ar tinerilor medici germani.

Fiind vorba de o societate cu mecanisme consolidate, datele acestui studiu au generat rapid reactii din partea institutiilor abilitate (si mai putine talk-show-uri inflamate, in ceas de noapte, pe la televiziuni de stiri, cu care consumatorul roman de media este mai mult decit obisnuit). De exemplu, ministrul federal al sanatatii, social-democrata Ulla Schmidt, a propus burse si bonificatii speciale pentru acei studenti medicinisti dispusi sa practice ulterior medicina in special in zonele rurale, printr-un contract pe minimum cinci ani. Mai mult, se intentioneaza pentru anul 2010 cresterea tarifelor pentru serviciile medicale oferite in zonele cu deficit de personal medical.

Ce relevanta au datele mentionate mai sus pentru medicina din Romania? Destul de mare, in masura in care problemele sint in parte similare (chiar daca nivelul de finantare este totusi net diferit, iar statutul medicului in societate – clar inferior). In plus, clasei politice romanesti ii lipseste, concentrata fiind cvasi-permanent mai degraba asupra zgomotului de fond al masurilor populist-electorale, viziunea de perspectiva. Ca si in invatamint, mai niciunul dintre politicienii cu interes sau competenta in materie de sanatate publica nu are o viziune asupra viitorului pe termen mediu sau lung. Nu-i lasa partidul, nu-i lasa grija pentru propriul scaun (actual sau potential). Ce se intimpla cu Romania de peste zece-douazeci de ani n-ar trebui sa-i preocupe pe autorii de science fiction, ci pe noi toti, in masura in care multi dintre noi (speram sa) supravietuim pina atunci sau avem copii care, sigur, vor fi in viata atunci – "beneficiari" ai lipsei noastre de perspectiva…

Cert este ca statutul medicului s-a degradat considerabil in ultimii douazeci de ani. Daca in ultimii ani ai comunismului a fi admis la Medicina reprezenta o adevarata proba de foc, frecvent consumind ani din viata si munca aspirantului la titlul de student medicinist, in anii din urma concurenta s-a redus la o medie de unu-si-ceva pina la doi pe un loc. Cu alte cuvinte, baza de selectie s-a redus simtitor. Din ce in ce mai putini absolventi de liceu sint dispusi sa imbratiseze o meserie grea, in care primele rezultate financiare ale muncii lor (pentru inceput, modeste) se vad dupa sase ani de studentie plus (in medie) cinci ani de rezidentiat. Daca se vad. O meserie destul de… murdara, sigur extrem de stresanta si consumatoare de timp (dramuit din viata "reala", inclusiv cea familiala). Daca mai adaugam si tribulatiile administrative ale sistemului sanitar din ultimii douazeci de ani, tabloul nu este tocmai roz pentru tinarul medic roman. Care trebuie sa se bazeze, la treizeci de ani sau mai mult, pe ajutorul parintilor (daca are norocul unor parinti relativ avuti) sau pe sprijinul unor slujbe adiacente (care, frecvent, ii scad performantele in profesia principala). In plus, societatea impune, indeosebi prin media, alte formule de succes: tunari, manelisti, latifundiari semi-analfabeti, vedete semi-afone de muzica usoara si intretinute de "sponsori" generosi, baieti guresi cu emisiune TV…

Unii tineri absolventi de medicina din Romania au evitat aceste neplaceri iesind din sistem, devenind reprezentanti de firme medicale, adica un soi de comersanti de medicamente fara mari legaturi cu meseria pentru care au fost pregatiti. In schimb, au primit salarii cel putin decente si tot felul de bonificatii (masina firmei, sejururi in strainatate etc). Altii s-au reorientat spre meserii mult mai banoase, fara nici o legatura cu medicina. Altii, in fine, multi, au emigrat. Acestia asigura, impreuna cu alti medici din lumea a treia, un viitor cit de cit decent pentru sistemele de sanatate din multe tari occidentale. Nu si din Romania.

Un viitor cu servicii medicale de sanatate acceptabile cel putin pentru copiii dvs. (daca nu si pentru dvs.) necesita o clasa politica mai responsabila – fortata intr-ale responsabilitatii tocmai de cei de care depind cel mai mult, alegatorii. In fine, va trebui regindit rolul medicului in societate, in special al studentului medicinist sau al tinarului medic. Oricite critici s-ar putea aduce multor medici de toate virstele, pe buna dreptate sau nu, fara ei va fi mult, mult mai rau. Se vede asta cel mai bine in anumite judete sau orase mari, in care nu exista decit (cel mult) un medic intr-o anumita specialitate, si acela nu neaparat conectat la ce se intimpla in medicina moderna…