Studiourile revolutiei

Desi nu e 1989 si nici luna decembrie, intr-o televiziune mult mai mica decit ambitiile de marire ale patronului ei s-a amenajat „studioul revolutiei". Asa-numita revolutie, ne informeaza – cu zimbet de Gioconda ostenita – amfitrionul D.D., a fost ticluita de fiii poporului in urma cu aproape doua saptamini si de atunci tot creste, creste, calca totul in picioare.

Scenariul transmisiunilor e deja consacrat. Revolutionarii, putini, dar hotariti, agita steaguri, emotii si idei marete, scandind contra a tot si vorbind toti deodata. Deosebirile fata de canon sint mici, dar esentiale. La cererea politicoasa a ziaristului poporului, unii dintre manifestanti vin in prim-plan si, cu impetuozitatea copiilor de gradinita cuprinsi de febra serbarii, dau glas, cu ochii infipti discret in prompter, unor liste de revendicari. Revendicari multe si serioase, de revolutionari sadea. Tot la semnul tovarasului „educator", gratulat din vreme-n vreme cu cite un foarte aplaudat „Domnule Presedinte", alti eroi se infig in ochiul lacom al camerei de luat vederi si cer neamului adormit (dormitind?) sa se trezeasca. „Romania, trezeste-te!". Catre finalul episodului, in prag de victorie asupra ciocoilor, revolutionarii incing sfintele dansuri ale fraternitatii, libertatii si egalitatii ori isi dreg vocea cu nemuritoare slagare: „Noi sintem romani", „Treceti batalioane romane Carpatii", „Iancu la Tebea" s.a. Acest melanj delirant de karaoke, apocalips regizat si bairam de mahala creeaza disconfort si naste intrebari.

Printre telespectatori circula ceea ce s-ar putea numi „complexul Otv". Intrebati-va, va rog, prietenii si cunostintele daca se uita vreodata la productiile lui D.D. Ca sa-si apere subtirimea obrazului, cei mai multi vor spune ca nu, dar, odata ajunsi in intimitatea protectoare a locuintei, mina se agata inconstient de telecomanda si, ciudata aparitie!, pe ecran isi face simtita prezenta Marele Senzational. E fix ca-n povestea cu Basescu. Pe oricine chestionezi daca l-a votat pe Basescu, raspunsul e invariabil: „Nu". Iti vine sa te intrebi, interogativ-retoric, desigur, in ce gaura de sarpe au disparut milioanele de cetateni care au votat cu presedintele-jucator.

In „complexul Otv" trebuie incluse numaidecit derapajele televizuale provocate de lacomie. Din acest punct de vedere, rampa de lansare a PPDD functioneaza fara cusur. Orice bizarerie capata la „televiziunea poporului" proportiile unei lovituri de teatru sau de stat. Tot ceea ce este sau poate fi sanctionat ca abatere de la normele si rigorile comunicarii in spatiul public se varsa de pe latimea de banda detinuta de milionarul cu figura de baietel rasfatat direct in creierii si in sufletele „romanilor". Copilul teribil crescut sub pulpana altui Dan, Dan Felix (creatorul surisului de peste mort), nu are nici scrupule, nici prejudecati. In atelierul sau de senzational, din birfe, mizerii si noroi se creeaza dezinformari, paralipomene si evenimente noi. Rolul de teava de esapament pe care si l-au asumat Profetul Poporului si manufactura sa nocturna confirma una din judecatile lui Machiavelli (redata aici in traducerea lui Eminescu): „Oamenii sint atit de prosti si atirna atit de mult de presiunea momentului, incit acela care voieste sa traga pe sfoara afla totdeuna oameni care se lasa inselati".

Nu in ultimul rind, se cuvine sa integram in complexul mai sus mentionat si filonul malefic de propaganda neostoita, tesuta cu ata alba intre cele mai mici date de real. A murit o furnica ? Traiasca partidul! Ninge? Jos ciocoii! E viata grea? Huo! S-a saturat lumea de ineptiile politicienilor? Romania, trezeste-te! Mi se pare doar mie ca trustul lui Felix si studioul O au in comun trasaturi audio-vizuale rezultate in chip natural din odraslirea crainicilor si realizatorilor la aceeasi scoala de montare si demontare a realitatii?

Da, stimati cititori, in tara noastra revolutia are loc in fiecare zi. Este vorba despre revolutia permanenta a luptei de clasa intre constiinta diurna si cea nocturna a oamenilor de televiziune (realizatori si teleprivitori deopotriva). Indemnati de lumina alba a zilei, fiii poporului, oameni ca toti ceilalti, se trezesc, se duc la slujbe, isi indeplinesc cu responsabilitate indatoririle de fii ai patriei ori stau pe facebook si pe mess, dupa care se intorc netulburati la domiciliu. Sub raza palida a lunii, cind zgomotele zilei amortesc invaluite in susurul tainic al noptii, sufletele consumatorilor de programe tv se trezesc din somnul de plumb al zilei si ochii se pironesc cu aviditate in ecrane. Din cutiile magice rasar, asemenea fiintelor vrajite din povesti, chipurile eroilor mai mult sau mai putin indragiti, creatii animate ale studiourilor libere si independente in care se urzeste diegeza cotidianului: Dedeul, cu figura lui sfioasa de proletcultist intirziat, Mihai, profesionistul sintezelor, portretizat cum nu se poate mai bine de Andrei Plesu, in articolul „O sminteala", badea Mircea si ciutacul Victor, turcescul Robert, Radu (si Morar, milionarul, si, celalalt, citez, „omul, fenomenul, nesimtitul"), carora li se adauga alte citeva stiute si pretuite personaje din emisiunile cu actiune si mister. Toate aceste fiinte eterice au in comun surisul rece si imperturbabil al profesionistilor pregatiti sa faca fata tenebrelor noptii si avinturilor revolutionare.

Ceea ce ziua se face, noaptea se desface. Creatul devine increat, si invers. Din toata aceasta miscare de rotire in jurul unui punct imaginar, fie acesta zvon, fapt sau fenomen nepetrecut in realitate, intelegem ca revolutia se transmite. Live, din studio. Asa cum a fost si la TVRL, in 22 decembrie 1989. Fratilor, poporul a invins! Mircea, fa-te ca lucrezi!

Publicitate și alte recomandări video