Trupul virstei lor

In Tournee, Almaric se regizeaza singur intr-o poveste din lumea performerilor: e producatorul francez al unui spectacol burlesc interpretat de sase americance si un stripper. Artistele intre 30 si 50 de ani isi asuma corpurile, exprimindu-le erotic in numere concepute de femei pentru femei.

Prima limitare a bunei-dispozitii este situatia precara a lui Joachim – producatorul. Turneul este organizat din mersul trenului, urmatorul spectacol cautindu-si sala pina la jumatatea filmului. In eforturile sale de a inchiria un teatru, Joachim apeleaza pe rind la fratele si la tatal sau, ambii regizori impliniti pe scena si in tv. Statutul provincial al spectacolului burlesc este oglindit de marginalitatea si marginalizarea producatorului inauntrul propriei sale familii. Taica-su nu sta la discutii, iar frate-su il arunca pur si simplu in strada.

Scenariul prezinta situatia artistelor in paralel cu incercarile prin care trece Joachim. Distractia din spectacole continua in holurile hotelurilor pina noaptea tirziu, cind femeile mai incearca sa agate pentru uz practic si personal. Majoritatea sint singure si impacate cu viata lor independenta, peste a carei tristete trec in fiecare seara. Aceasta asumare se vede si in numerele de spectacol burlesc unde femeile isi prezinta trupul virstei cu un umor care distreaza si incurajeaza publicul sa se priveasca cu mai multa indulgenta si iubire de sine.

Familia lui Joachim este la fel de fragmentata ca si cea din care vine. Divortat de mama copiilor sai, apeleaza in ultima instanta la ea, pentru a obtine in sfirsit o sala de spectacol. In contraserviciu, isi preia copiii pentru citeva zile, doi baieti in virsta de 8 si 11 ani. Adusi in teatru, acestia ajung sa impartaseasca prejudecata rudelor vizavi de statutul social al artistelor. Aceasta atitudine de respingere din partea familiei, precum si incapacitatea lui Joachim de a organiza un spectacol de revista intr-un Paris "dominat de avocati si creditori" sint contrabalansate de vitalitatea spectacolelor si de spiritul combativ al protagonistelor. Una dintre ele are bratele tatuate cu imagini burlesti, impreuna cu colegele ei respira no bullshit si isi sustin spectacolul ca fiind reprezentativ pentru ele in afara oricaror considerente de moda.

Si in viata reala interpretele desfasoara proiecte care implica miscarea, corpul, scena. Greutatea vietii independente, creative si marginale isi gaseste supapa in burlesc, iar in Mathieu Almaric un creator sensibil la atractia spectacolului mai distractiv decit viata. Nemaifiind o metafora pentru ea, burlescul e indepartat de centru, insa isi pastreaza umorul si calitatea sincera, vitala.