Un altfel de Caragiale, dar mereu al nostru

Stagiunea 2010-2011 a Teatrului National din Iasi a debutat simbata aceasta, 9 octombrie, cu o premiera serioasa. Spectacolul dupa piesa O noapte furtunoasa de I.L. Caragiale, in regia lui Alexandru Dabija, scenografia  –   Dragos Buhagiar, s-a jucat in sala teatru la cub. Evenimentul celebreaza 170 de ani de la infiintarea primului Teatru National din Romania la Iasi, incepind de cind reprezentatiile s-au reunit sub o singura administratie nationala. Din distributie fac parte actorii Petronela Grigorescu (Veta), Haruna Condurache (Zita), Calin Chirila (Jupin Dumitrache), Florin Mircea (Nae Ipingescu), Dumitru Nastrusnicu (Chiriac), Cosmin Maxim (Rica Venturiano), Doru Aftanasiu (Spiridon). Piesa este reluata pe 16 si 17 octombrie, orele 19.

Evenimentul teatral mentionat demonstreaza cum un "dirijor" de exceptie aduce "orchestra" pe care o are in fata sa "execute" la maximum de performanta. Intotdeauna am fost de parere ca regizorul este elementul-cheie al unui spectacol reusit. Din marturisirile regizorului insusi la conferinta de presa dinaintea premierei am retinut ca nu a intentionat sa aduca piesa in zilele noastre, dar nici nu a lasat-o in secolul al XIX-lea, ci a pastrat-o undeva la mijloc. Intr-un interval, as zice eu.

In aceasta zona de interval ne situam cu totii: piesa este semi-interactiva, actorii se apropie foarte mult de public in timpul spectacolului, nu exista o scena propriu-zisa, actiunea se desfasoara in curtea lui Jupin Dumitrache, unde putem privi in voie si din orice unghi poarta cu nr. 9 (cauza peripetiilor serii), uneltele agricole, wc-ul de curte, o masa si doua bancute de o parte si de cealalta a ei.

Prin decor (casa de piatra a lui Jupin Dumitrache nu-i decit o constructie din schele, fragila) si prin jocul actorilor, piesa este moderna, in timp ce textul (cu mici exceptii, cum ar fi incantatia de final: "dimineata cinta cucu’/ eu ma duc la lucru’") si costumele sint clasice, pastrind legatura cu epoca.

Dar dincolo de toate, ceea ce ne vizeaza in cea mai mare masura sint caracterele. Personajele, in cea mai mare parte, sint jucate de actori mai tineri decit sintem obisnuiti sa vedem in reprezntatii la O noapte furtunoasa, iar moravurile lor sint actuale pentru ca sint universal umane. O tema clasica (adulterul) intereseaza inca. Regizorul piesei a marturisit ca a incercat sa aduca personajele mai aproape de virsta lor reala, pastrind ca punct de reper redarea mizeriei umane.

Am ris mai putin decit ma asteptam la Caragiale, si asta nu pentru ca nu ar fi fost la inaltime comedia, ci tocmai pentru ca a fost jucata extrem de bine. Violenta, agresivitatea, impulsivitatea lui Jupin Dumitrache, isteria, disperarea, lamentarea Zitei, patosul Vetei, sinceritatea, mimetismul timp dar simpatic al lui Chiriac, grosolania lui Spiridon ori a lui Chiriac, lirismul fad al lui Rica Venturiano, devotamentul, nedumerirea, onestitatea lui Nae Ipingescu sint abordate inedit, fara prejudecati. Tot acest joc, cit si prezenta din plin a sugestiilor sexual-erotice situeaza piesa pusa in scena la Iasi in plina contemporaneitate.

Nepropunindu-si sa socheze, piesa lui Caragiale in regia lui Dabija completeaza opera dramaturgului prin unele efecte, citeva replici si un joc mai aprig decit ne-am fi putut imagina. Jocul actoricesc azi este unul de atmosfera, unde emotii si energii umane sint aruncate in aer precum dinamita si servite fiecaruia  dupa cit poate duce. Si daca ne ducem traiul in loc sa ne dam duhul caragialeste, sa nu disperam, totusi. Caragiale si-a trimis mesagerii sa ne vorbeasca pe limba noastra, amintindu-ne ca a face haz de necaz e solutia de criza! Nu va grabiti sa va irositi gloantele tragind in pianist.