Unde sintem?

Mai sint doua luni si jumatate pina la alegeri si ma intreb ce gindeste acum cetateanul obisnuit, sau – cum se spune – omul Romaniei profunde. Presupun ca sentimentul general e acela de confuzie si chiar de lehamite. Sper din toata inima sa ma insel. Dar istoria ultimilor patru ani nu face decit sa imi intareasca scepticismul.

Va mai amintiti de toamna lui 2004? Victoria lui Traian Basescu a fost, in buna parte, datorata aliantei D.A. si impunerii cuplului Basescu-Tariceanu. Se anunta o guvernare coerenta, cu doua partide care aveau sprijinul presedintelui si care puteau beneficia de contextul european favorabil. Cred ca ruperea aliantei D.A. a fost unul din cele mai nefericite evenimente ale vietii din Romania democratica post-comunista. Coechipierii de ieri au devenit, peste noapte, dusmani de moarte. S-a ajuns la situatii penibile, la invective, acuzatii, reprosuri dure. Cind erau impreuna, presedintele si primul ministru pareau sa joace, nu o data, niste roluri dintr-un film cu un scenariu neverosimil. Dincolo de situatiile conflictuale, adesea foarte grave, acest divort cu scandal a avut consecinte nefaste pentru marea masa a romanilor. Cind te dezici de cel care ti-a fost pina deunazi prieten, ce credibilitate mai poti avea? Imaginea clasei politice, deja mult deteriorata, a avut si mai mult de suferit. S-a impus si mai adinc credinta ca totul consta in combinatii, aranjamente, compromisuri, interese oculte.

In aceste conditii, guvernarea PNL tine, pentru un observator nefamiliarizat cu lumea romaneasca, de miracol. Dar, in fapt, nici unul din partidele „de opozitie" nu a dorit, si nu a indraznit, sa-si asume guvernarea. A fost un fel de balet, cu figuri mai mult sau mai putin complicate, menite sa-i impresioneze pe spectatorii naivi. Daca „expertii" nostri ar face cu adevarat analize serioase, ar trebui sa admita ca bilantul guvernarii liberale este unul pozitiv. Marturie stau cifrele, datele economice, investitiile etc. S-au reluat proiecte considerate abandonate, au demarat altele noi, s-a construit, au intrat in joc actori economici puternici – pe scurt, si nu pot sa evit aici cliseul, s-a mers pe o linie ascendenta, fapt pe care analistii occidentali l-au semnalat cu promptitudine. Asta nu inseamna citusi de putin ca guvernul Tariceanu are o imagine buna. Atacurile venite din toate directiile l-au fragilizat si au dat in permanenta senzatia de precaritate si provizorat. Nu doar PNL-ul a avut aici de pierdut. A continuat, in fond, procesul de devalorizare si decredibilizare a politicului. „Toti sint o apa si-un pamint", spune astazi omul de rind.

Cam acesta este contextul in care debuteaza acum campania electorala. Nu e unul, evident, incurajator. Mai mult, continua mimarea luptelor de guerilla impotriva guvernului, prin intermediul motiunilor depuse in parlament. Cind voteaza PDL-ul motiunea, nu voteaza PSD-ul si vice-versa. Joc gratuit, pentru ca o cadere a guvernului in perioada de pina la alegeri e practic imposibila. Partidele, insa, cred ca isi imbunatatesc imaginea si ca atrag voturile electorilor potentiali. Pe scena politica se contureaza aliante si conexiuni bizare. PDL se tirguieste cu PRM pentru niste posturi in Senat si iata ca C.V. Tudor ramine vicepresedinte. Un compromis absolut lamentabil care ne retrimite in subteranele aranjamentelor murdare. PNG-ul lui Gigi Becali e si el curtat si, oricum, un precedent exista in combinatiile din cadrul consiliului municipal Bucuresti. Partidul conservator a batut iarasi palma cu PSD: televiziunile lui Voiculescu au reprezentat o tentatie prea mare. Partidul Conservator, care s-a remarcat in ultima vreme doar prin protestul imbecil fata de experimentul din Elvetia! Aflam ca si Cosmin Gusa, cu al sau inexistent PIN, a ajuns la o intelegere cu social-democratii. Iata cum partide de carton au sanse sa fie reprezentate in parlament in ciuda votului uninominal! Si Florin Calinescu si-a confirmat candidatura, pe listele liberalilor. Innoirea clasei politice e o problema reala dar nu vedetele mediatice sint solutia. Ce va face oare Madam Buruiana? Se va prezenta ca independenta sau va gasi un partid dispus s-o infieze? Intram, vrind-nevrind, intr-un teritoriu al rizibilului si al penibilului. Ne ramine speranta, firava, ca timpul care a mai ramas va mai limpezi apele. Nu credeti ca ar fi cazul sa avem alegeri normale intr-o tara normala?