Virtutile moderatiei

Au trecut doua saptamini de la lansarea Raportului Comisiei Prezidentiale de Analiza a Regimului Politic si Constitutional din Romania si deja nu se mai discuta despre acesta. Ceea ce trebuia sa fie inceputul unei dezbateri publice serioase despre aranjamentul constitutional si politic din Romania s-a dovedit a fi, cel putin pentru moment, doar un subiect de week-end.

Aceasta este o problema mai veche a opiniei publice din Romania, care intretine o dezbatere doat atita vreme cit subiectul se afla pe primele pagini ale ziarelor.

Probabil, altele sint prioritatile in acest moment. Toata lumea este ingrijorata de criza economica si de necunoscutele ei. Nu prea sint bani pentru o functionare cit de cit multumitoare a Romaniei si este normal ca aceasta sa devina prioritatea zero. Pina si presedintele, care este comanditarul acestui raport, se concentreaza acum, cum era firesc, pe prioritatile indicate de criza economica.

Problema este ca Romania si-a ratat intotdeauna marile ei dezbateri din cauza presiunilor zilei. Pentru reflectii si discutii cu bataie lunga nu a fost niciodata momentul. Aceasta este, cred, una din explicatiile pentru faptul ca am facut tirziu si prost schimbari legislative care se impuneau. Din aceasta cauza, legislatia menita a produce decomunizarea a fost introdusa tardiv si intr-o forma estropiata – legea accesului la dosare fiind cel mai bun exemplu. Din acest motiv, modificarea Constitutiei din 2003 a fost mai degraba cosmetica. De aceea, am inlocuit sistemul electoral defect pe care il aveam cu altul, cu alte probleme, dar aproape la fel de serioase.

Raportul Comisiei – care i-a avut ca presedinti onorifici pe doi respectati profesori occidentali, Mattei Dogan si Aurelian Craiutu, si ca presedinte pe tinarul si merituosul profesor universitar Ioan Stanomir – este bine scris, echilibrat in ton si propuneri, serios documentat si totodata elegant, neostentativ, aerisit.

Textul constituie, in primul rind, o buna analiza a aranjamentului constitutional din Romania si a defectelor de functionare ale regimului politic. Autorii folosesc cu succes metodele comparatismului, fie ca este vorba de analiza regimului politic sau de dreptul constitutional comparat – desi, parca, uneori selecteaza doar exemplele care merg pe linia solutiilor propuse. Autorii isi argumenteaza totusi temeinic optiunile si explica de ce, de exemplu, semi-prezidentialismul se potriveste mai bine Romaniei actuale decit un regim prezidential get-beget sau unul parlamentar.

De aici reies doua calitati ale raportului: buna contextualizare la realitatile Romaniei si caracterul rezonabil al propunerilor de reforma constitutionala. Cine este atent, vede ca intelectualii din jurul presedintelui Traian Basescu nu constituie un monolit (asa cum se sugereaza caricatural in presa ostila Cotroceniului), ci, cum este si firesc, ei au diferite pozitionari in problema reformei regimului politic. Valeriu Stoica si Catalin Avramescu, de pilda, solicita schimbari radicale, menite a produce o refondare a regimului politic de la noi, pe noi baze constitutionale si intr-o noua structura institutionala, dupa modelul regimurilor prezidentiale.

Comisia a optat, in schimb, pentru o solutie moderata, minimalista, care pastreaza regimul semi-prezidential existent si doar adauga prevederi si prerogative menite a spori functionalitatea a ceea ce avem deja. Nu intimplator, doi dintre coordonatorii raportului – Aurelian Craiutu si Ioan Stanomir – sint specializati in studiul conservatorismului, de la care au preluat, pesemne, respectul pentru schimbarea cu masura. De altfel, introducerea semnata de Craiutu – care are si o carte intitulata "Elogiul moderatiei" – se intituleaza "Reforma constitutionala sub semnul moderatiei si al libertatii". Un jurnal conservator din Moldova scria la mijlocul secolului 19: "Sintem amici ai progresului, insa ai progresului resonat si sistematic; sintem partisani ai reformelor, insa ai reformelor treptate si metodice". Cam acesta a fost si spiritul in care a fost scris acum raportul.

Acesta este tipul de abordare de care ma simt cel mai apropiat. De altfel, mi-am exprimat public pozitia la o dezbatere organizata la Iasi de Valeriu Stoica si Catalin Avramescu. Cred ca trebuie sa folosim experienta celor 18 ani de democratie in cadrul actualului aranjament constitutional, cu un regim semi-prezidential, decit sa apelam la un regim politic cu totul nou – "necercat", cum ar spune aceiasi conservatori din secolul 19 – ale carui deficiente sa le aflam in urmatoarele doua decenii. In ciuda opiniilor pesimiste si prapastioase care fac regula la noi, masinaria democratica din Romania functioneaza si are nevoie doar de un "fine-tuning" pentru a performa.

Raportul Comisiei despre care vorbesc tocmai asta face: pleaca de la experientele post-decembriste si propune solutii precise pentru rezolvarea lor. Deloc spectaculos, dar rational si functional. Ramine ca lumea politica sa dovedeasca rabdarea, curajul si viziunea de a le prelucra pentru a da Romaniei o Constitutie mai buna, o republica mai buna, o democratie mai buna.