Apa trece, noi raminem

* Vine, vine, primavara! Cel putin, asa au zis in week-end, la buletinele meteo. Sa credem, sa nu credem? Sa credem sau sa nu credem? Mai bine sa credem, fiindca speranta moare ultima, ca eroii principali din filmele cu bataie. Deci: vine primavara! A propos de filmele cu bataie, despre care pomeneam mai sus: am inteles ca 34 de militari din Batalionul 151 Infanterie "Lupii Negri" vor pleca intr-o noua misiune (era sa scriem "emisiune" – puterea obisnuintei!) in Afganistan. De multa vreme ne miram de o chestie: deci, vitejii militari romani care pleaca la batalie, in teatrele de lupta, se numesc, generic, ba "Scorpionii Rosii", ba "Lupii Negri", "Rechinii Albi" etc. Altfel spus, bravii nostri osteni sint, de fapt, un fel de animale colorate. Fiindca, la o adica, orice loc din lumea asta poate deveni fierbinte si se poate transforma – Doamne, fereste! – intr-un teatru de lupta, ne gindim ca domnii ofiteri superiori din minister ar trebui sa aiba deja in mapa si alte denumiri, ca sa nu creada aliatii nostri ca n-avem decit lupi, scorpioni si inca doua-trei animale, mai putine decit au taranii in batatura. Ar fi bine de inaugurat o banca de nume, pentru folosit in caz de nevoie: Ornitorincii Violet, Pupezele Verzi, Bursucii Aurii, Ursii Flaminzi, Pisicile Aristocrate, Ciinii Roz, Purceii de Guineea Albastri etc.

* Ca tot veni vorba despre animale: am urmarit un documentar foarte interesant, despre cresterea porumbeilor si despre columbofili (da, asa se cheama, fara legatura cu zoofilii sau cu Irinel Columbeanu!), care formeaza un fel de casta. Erau pomeniti mai tare si mai tare porumbeii voiajori, exemplare selectionate cu grija. Mega-scumpi, exagerat de scumpi (chiar si ouale lor costa, intr-o veselie), dar ne gindim ca, totusi, poate merita investitia, mai ales ca putem renunta, astfel, la telefoane – chiar la mail, ca porumbeii nu aduc spam si virusi, poate doar vreo boala de piele sau vreun parazit. In loc sa sunam pe cineva, ii trimitem porumbelul cu mesaj legat de gherute si asteptam sa ne aduca raspunsul – cu conditia ca respectivul sa nu fie un fomist si sa-l manince. Tot prin porumbei putem expedia nu doar mesaje, ci (daca animalul e voinicel) si carti postale ori sume de bani. Daca antrenam si mai bine vietatea, sa se umple de muschi, poate o putem convinge sa zboare si dupa bere!

* Au fost meciuri, in zilele trecute – multe meciuri, unele chiar televizate! Avem un post, am uitat cum ii zice, care baga inclusiv meciuri de prin diviziile celelalte. Frecam telecomanda, sperind sa iasa din ea un duh, ca din lampa, dar n-a iesit duh, ci doar o vorba de duh, auzita la un asemenea meci, unde am ajuns din intimplare: "Spectacolul a fost la el acasa". La criza asta, e normal ca spectacolul sa fie la el acasa, neavind bani de iesit in oras, la restaurant sau prin cluburi. Poate ca spectacolul era si putin racit, si de-aia a ramas acasa – sau poate ca era mahmur dupa seara precedenta, cind nu fusese la el acasa, ci fusese in oras impreuna cu un alt spectacol, fost coleg de armata, si bausera ca porcii.

* Daca in loc de PSD ar fi, in Parlament, ecologistii, componenta Legislativului ar arata exact cum arata harta Romaniei, mai deunazi: adica judetele erau colorate in verde, in galben si in portocaliu. Nefiind nimic politic la faza asta, este semn ca e jale: deci, coduri galbene si portocalii! Ne asteptam la ele, fiindca a nins, iar acum se dezgheata. Mari parti din tara se vor afla din nou sub apa. E foarte greu sa fii, in Romania de astazi, om sau animal neacvatic. La asemenea coduri, orice berbec si-ar dori sa se transforme in rata si sa macane, iar taurul, ca intr-o celebra fabula intoarsa pe dos, se viseaza broscoi. Animalele astea, de pe linga casa omului, nu prea pot fi invatate sa inoate; pentru a nu ramine gospodariile pustii, se poate trece (ar fi chiar indicat!) pe zootehnia alternativa. De exemplu, in loc de gaini, care se ineaca repede, romanii sa creasca doar giste, rate, lebede, lisite, pelicani – eventual, struti, fiindca au picioarele lungi si trec prin apa de un metru fara sa pateasca nimic! Singura problema ar fi de Pasti, cu ciocnitul oualor, ca unii copii mai mici sau batrini mai girbovi nici nu le pot ridica in brate!