Salvatorii

Pentru medici, juramintul lui Hipocrate este "piatra de temelie" a unui mod de viata pe care putini si l-ar putea insusi. Ei sint cei care, din o singura miscare gresita, pot lua o viata. Tot ei sint cei care, cu devotament si dragoste fata de profesia pe care o au, fac tot ce este omeneste posibil pentru a-si salva pacientii, in situatii in care, uneori, cel de pe masa de operatie are nevoie de o minune pentru a supravietui. Huliti uneori, dar iubiti de cei care si-au recapatat sanatatea, medicii primesc, pentru munca lor, cea mai importanta rasplata: recunostinta, respectul pacientilor si fericirea familiilor celor salvati. Pentru "Ziarul de Roman", doctorii romascani au rememorat citeva momente din cariera in care au salvat suflete in extremis.

Miinile care au salvat 46.500 de inimi

Mai mult de trei minute de stop cardiac distrug ireparabil o viata. Daca inima unui om se opreste mai mult de trei minute, chiar daca el este reanimat, nu va mai avea creierul functional. Pentru medicii cardiologi, salvarea pacientului se face contra cronometru. Victor Firastrau este medic cardiolog de 31 de ani.

Pentru moment, este singurul cardiolog din Roman. In fiecare an, aproximativ 1.500 de persoane sint internate in sectia pe care o conduce. Un calcul simplu arata ca, de-a lungul carierei sale, doctorul Firastrau a ingrijit 46.500 de inimi. Viata sa profesionala se traduce, in cifre, prin 1.500 de zile de garda in spital, adica patru ani din cei 56 pe care medicul i-a implinit. V

ictor Firastrau isi aminteste, deopotriva, de cazurile deosebite pe care le-a putut salva, dar si de pacientii care au murit, in ciuda eforturilor supraomenesti facute de medici. "Sint oameni care nu au simtit niciodata in viata vreo durere. Apoi, o singura durere in piept le este fatala", spune medicul.

In anul 1986, Victor Firastrau s-a confruntat cu un caz pe care putini cardiologi il cunosc de-a lungul carierei. "Dupa o cearta cu iubitul sau, o fata de 16 ani, fiica unui hingher care lucra, pe atunci, la Primaria Roman, a decis sa se sinucida. Fata stia unde tinea tatal ei pastilele de stricnina care erau date ciinilor din oras ca sa moara. O pastila este fatala pentru un ciine. El moare in urma convulsiilor cauzate de doza respectiva. Dupa cearta, fata a luat o singura tableta, doza fiind suficienta pentru a ucide un om, in chinuri cumplite. Tatal a sunat urgent la Ambulanta si a avut inspiratia de a spune cadrelor medicale de la Salvare ca fiica lui naste. Ambulanta a ajuns in timp record la locuinta acestuia si a adus fata la spital. Copila – o tinara foarte frumoasa – era intr-o stare extrema: nu mai era constienta, prezenta contractii si convulsii violente. Cind tatal ei mi-a spus ca fata a inghitit stricnina, primul meu gind a fost: «Cine a invatat in facultate cum se procedeaza in cazul unei astfel de intoxicatii?». Apoi am decis sa ii administrez un medicament care sa opreasca convulsiile. Dupa trei fiole de Diazepam intravenos, fata si-a revenit si a devenit constienta. S-a constatat ca acele convulsii fusesera atit de puternice, incit au dus la luxatia umarului drept al tinerei. Acum, ea este sanatoasa, casatorita, la casa ei", isi aminteste medicul Victor Firastrau.

In anul 2001, cardiologul a mers la spital fara sa fie de serviciu. Un coleg al sau, medic pensionar la ora actuala, internase un pacient care acuza dureri in piept. La zece minute dupa internare, pacientul a intrat in moarte clinica. "Am inceput resuscitarea pacientului. Dupa socurile electrice, isi revenea timp de 15-30 minute, apoi intra din nou in fibrilatie ventriculara. Cinci ore am incercat sa il pastram in viata. Dupa cinci ore de incercari – timp in care inima sa intii raspundea, apoi se oprea din nou – am decis sa ii administram un alt medicament, intravenos. Pacientul a devenit stabil din punct de vedere al ritmului cardiac, insa a ramas inconstient inca doua ore. Dupa ce a devenit constient, electrocardiograma sa era perfect normala, fara a dovedi vreun semn de infarct. Imi aduc aminte ca am stabilit sa ducem pacientul la Iasi, pentru investigatii suplimentare. Am vrut sa il trimitem cu un echipaj SMURD, ca sa fie monitorizat in conditii bune. Noi nu aveam masina de ambulanta cu dotari suficiente, iar medicii de la SMURD erau la un congres in acea zi. L-am pus intr-o Salvare de tip Dacia Break, m-am urcat in masina alaturi de sofer, cu aparatul de monitorizare in bratele mele, conectat la pacient. La Iasi s-a stabilit ca pacientul suferise un infarct de ventricol drept, caz foarte rar. S-a intervenit chirurgical, iar pacientul a fost externat dupa o saptamina. Traieste foarte bine si azi. Nu stiu daca mai e si acum fumator inrait, ca atunci", a povestit medicul Victor Firastrau.

Sase ore de lupta pentru viata, in sala de operatie

Pentru medicii chirurgi romascani, aproape fiecare zi de lucru este o zi de lupta pentru viata, la limita imposibilului. Doctorul Dan Arvatescu si-a dedicat, pina acum, 15 ani din viata pentru a salva alti oameni. Uneori, pacientii sai au fost salvati in urma unor adevarate miracole. "Operam un batrin care fusese lovit de o masina, pe drumul dintre Roman si Trifesti. Avea ficatul facut zob. Unde puneam firul sa cos, nu tinea cusatura. Simteam ca il voi pierde. Nu stiu cum am reusit sa il salvez, insa imi aduc aminte ca am iesit din sala de operatie cu fata mai alba decit cersaful. Exista operatii unde muncesti ore intregi si nu stii daca vei reusi sa salvezi pacientul. Chiar recent am avut de realizat o interventie chirurgicala cumplita. E vorba despre cazul unei femei in virsta de 90 de ani, diagnosticata cu infarct intestinal total. A trebuit sa ii scot aproape tot intestinul subtire si tot intestinul gros. Nu stiam daca va putea supravietui. Are o luna de cind este internata la reanimare si, daca rudele vor avea grija sa o hraneasca intravenos, va mai trai", a spus chirurgul Dan Arvatescu.

Cea mai lunga interventie chirurgicala la care a participat medicul Dan Arvatescu a durat de la ora noua dimineata pina la ora sapte seara. La acea vreme, opera ca secundar. Anul acesta, Dan Arvatescu a inregistrat propriul record in sala de operatie: sase ore si jumatate pentru salvarea unui pacient care bause acid sulfuric din bateria unui tractor, dupa o cearta cu sotia. "Tot ce era in burta lui era ars de acid. A trebuit sa-i scot splina, stomacul si colonul. Apoi l-am trimis la Iasi, unde i-a fost scos si esofagul, dupa trei zile. Dupa interventia chirurgicala de la Iasi, pacientul a facut o infectie a toracelui si a murit. In cei 15 ani de chirurgie am realizat peste 10.000 de operatii. Toate au trecut prin coronariile mele si prin mintea mea…", rememoreaza medicul.

Medicul Emilian Molodoi este cel mai nou dintre chirurgii romascani. Cazul cel mai dificil operat de el a fost inregistrat anul trecut, cind un barbat in virsta de 25 de ani a fost adus la spitalul romascan cu diafragmul rupt, dupa un accident rutier. "Tinarul prezenta multiple traumatisme, fracturi costale, contuzii de membre, fractura de femur si, cel mai grav, avea o ruptura de diafragm de grad 4. O parte din organele sale interne se duceau din abdomen in hemitoracele sting, nemaifiind sustinute de prezenta diafragmului. A trebuit sa ii retrag organele in abdomen, sa suturez diafragmul si sa ii pun niste drenuri toracice speciale. Recuperarea lui a durat doua luni de zile, insa acum este sanatos", isi aminteste chirurgul Emilian Molodoi.

Tumora cit o caldare, in burta unei paciente

O femeie in virsta de 70 de ani, din Faurei, i-a oferit medicului ginecolog Virgil Trofin cea mai mare "surpriza" din cariera sa. Pacienta se prezentase la spital cu suspectia de ascita ("apa in burta") de cauza cirotica. Nu mica a fost surpriza medicului cind, dupa investigatii suplimentare, a descoperit ca in burta pacientei nu se gaseste apa, ci o tumora imensa.

"Am consultat pacienta, alaturi de medicul Pirliteanu. Am descoperit ca femeia avea, in burta, o tumora de dimensiunea unei caldari si cu o masa de 8,5 kilograme. Desi pacienta prezenta un risc operator crescut – din cauza virstei si a afectiunilor sale hepatice -, am reusit sa o salvam. Dupa cinci zile de la operatie, femeia a vrut sa plece acasa, spunindu-ne: «E bine si aici la spital, dar o tuiculita buna, maica, numai acasa este…»", si-a amintit, cu zimbetul pe buze, doctorul Virgil Trofin.

Sursa: Ziarul de Roman