Claponul galic

vineri, 25 iunie 2004, 23:00
4 MIN
 Claponul galic

Franta: Barthez – Gallas, Thuram, Silvestre, Lizaraz? – Pir?s (’78 – Rothen), Dacourt (’73 – Wiltord), Mak?l?l?, Zidane – Tr?z?guet (’73 – Saha), Henry. Antrenor: Jacques Santini.
Grecia: Nikopolidis – Seitaridis, Dellas, Kapsis, Fyssas – Katsouranis, Zagorakis, Karagounis, Basinas (’85 – Tsartas), Nikolaidis (’59 – Lakis) – Charisteas. Antrenor: Otto Rehhagel.
Arbitru: Anders Frisk (Suedia).
Cartonase galbene: Zidane, Saha / Karagounis, Zagorakis
0-1, min. 65: Charisteas, cu capul din plonjon, dupa o patrundere pe dreapta si o centrare a lui Zagorakis.
Repriza I: Menuet in sol minor
Voulez-vous danser, s’il vous plait?”. Meciul Franta – Grecia a inceput intr-un ritm, nu de vals, ci de menuet de pe timpul Regelui Soare. S-a crezut, poate, ca startul acestei partide este un fel de tatonare, desi avem convingerea ca Rehhagel si Santini s-au studiat reciproc pina la stress. Totusi, paradoxal, invitatia la dans n-a fost facuta de urmasii lui Ludovic al XIV-lea, ci de cei ai lui Ahile, bine temperati de un neamt care stie ca are material mai bun in aheii sai decit in patria natala (A refuzat, de altfel, aprioric, posibilitatea unei preluari a Germaniei). E drept, nici Franta nu este o echipa care sa te innebuneasca in viteza, dar ne-am trezit (iarasi paradoxal!) la capatul unei reprize care nu ne-a aratat mai nimic, cu o superioritate la toate capitolele a Greciei.
Posesie prelungita, realizata prin pase laterale si inapoi, pentru ca elenii, preocupati de calmarea pina la adormire a unei Frante deja atipite, nu s-au aruncat in careu, pastrindu-si mijlocasii in sprijinul defensivei, de teama unei sclipiri marca Zidane sau Henry. Ba chiar grecii au avut si cele mai multe ocazii de gol, prilejuite, in special de suturi de la distanta, cel din minutul 15 al lui Katsouranis, scapat in bara de Barthez si prins din nou, meritind a fi consemnat, fie pentru ca grecii au reclamat (injust!) ca mingea a depasit integral linia portii. Nikolaidis, din nou Katsouranis si Fyssas au, probat, de asemenea, posibilele urme de magiun care se mai vad, din cind in cind, pe manusile lui Barthez. „Les bleus”? Cu multa-multa indulgenta putem vorbi de doua jumatati de ocazie ale lui Henry: un cap peste poarta, in urma unei pase printre a lui Zidane, pasa prelungita de Lizaraz? si un sut prin surprindere, usor deviat, prins greu de Barthez.
Repriza secunda: Sirtaki
Cind, in min. 48, Henry a ratat cea mai mare ocazie a Frantei de pina atunci s-a crezut ca albastrii au de gind sa transforme menuetul intr-un fel de „Kalinka” sau, pe romaneste, „Brasoveanca”. Al doilea mitan a inceput, insa, la fel de anost, chiar daca apararea elena s-a pus pe gafe. Astfel incit Kapsis si Fyssas au fost nevoiti sa intervina salutar la citeva patrunderi franceze foarte lejere prin careul elen. In acelasi timp, grecii exceleaza la recuperari, dar temporizeaza in continuare, chiar si in momentele de contraatac potentiale. Dar, pe neasteptate, menuetul grecesc se transforma in sirtaki. Dintr-o astfel de recuperare imposibila, Zagorakis a reusit sa prinda o minge, numai buna pentru capul lui Charisteas.
Daca Santini nu a facut mutari la pauza, aceasta nu a fost pentru ca si-a desconsiderat adversarul ci din convingerea ca scirtiielile din masinaria sa vor fi, ca de obicei, salvarea de Zidane. (cit de mult depinde Franta de „Zizou”, s-a vazut la Cupa Mondiala). Ori, dupa lovitura de pumnal a lui Charisteas, fratele Jacques a fost nevoit sa schimbe programul de functionare. Miscarile lui Santini erau promitatoare: Wiltord a iutit jocul pe flancuri, Saha s-a dovedit, in orice caz, mai periculos decit apaticul Tr?z?guet, jocul Frantei a capatat claritate, dar pericolul a venit tot de la Henry, a carui lovitura de cap invirtita a nimerit afara. Toate astea pentru ca Rehhagel (metamorfozat in Ulise) a schimbat muzica: dansul s-a incheiat, urmeaza demolarea. Constienti ca jocul de pase poate aduce surprize neplacute din partea cocosului turbat, grecii le-au lasat francezilor initiativa, incercind sa distruga totul si, cind nu puteau distruge, aparindu-se cu energia disperarii. Si au reusit. Campioana Europei este eliminata, iar Grecia va juca semifinala cu Cehia sau Danemarca. (Nic. G)
Calau cu nume de inger
Spania, Italia, Germania si, in fine, Anglia. Cele patru rivale de o eternitate ale mindrei Frante. O Franta potentata de geniul lui Zidane, mingiiata pe creasta de zeita Fortuna si binecuvintata de Dumnezeu. Bucuria francezilor a fost totala, aproape de orgasm. Dar Zidane a fost un zeu obosit (ca Figo, cu o zi in urma) iar zeita Fortuna si-a amintit ca, in tinerete, s-a numit pe greceste, Moira. Iar Dumnezeu a pedepsit trufia unor cocosi care s-au crezut semizei. Si a trimis pe teren un inger. Angelos Charisteas. (Nic. G)

Comentarii