Handbalistii ieseni merita putina atentie

A trecut ceva vreme de cind handbalul masculin iesean n-a mai scos fata in lume. Si a venit turneul desfasurat la mijlocul acestei saptamini, cind o mina de jucatori tineri, au facut dovada, cu virf si indesat, ca Iasul are inca talente demne de luat in seama. Sa reusesti clasarea in fata a trei echipe de prima divizie, nu-i de ici-colea, chiar daca la alde Fibrex sau UMU Bacau au lipsit unii jucatori. Chiar daca au fost partide amicale, rezultatele ramin sa confirme ca o echipa tine sa readuca in prima divizie un sport glorios alta data in acest oras. Fata de ceea ce a fost in sezonul trecut, la Politehnica Mecon nu se poate spune ca au avut transformari importante. Cei doi juniori de Suceava (singurele achizitii), au jucat sporadic, pentru ca scheletul de baza este conturat. Ceea ce s-a vazut in plus a fost omogenitatea. Marsind pe aproape acelasi lot de jucatori, antrenorii C. Schender si T. Daian incearca sa demonstreze ca au echipa. Si, in unele privinte, chiar au dreptate. Daca postul de portar pare a fi acontat de talentatul Bogdan Pralea (care l-a uimit in urma cu un an pe antrenorul Otto Hell si a cistigat recent trofeul de cel mai bun portar la Cupa Politehnica), solutiile pe linia semicercului sint multiple. Extrema stinga este acoperita, la mare concurenta, de Bocan si Timofte, la fel ca si postul de inter stinga, acolo unde Adam si Pascutoi (golgeter la ultimul turneu final pentru juniori I) lupta pentru titularizare. Pe dreapta, "zvirlugii" Chirila i s-a gasit un inlocuitor, Onuta, cel care poate acoperi si postul de inter, acolo unde Ciocoiu este titular incontestabil si datorita experientei deosebite. In lupta de pe semicerc, pivotii Massari si Varvaruc (ultimul fiind component al loturilor nationale, cautat insistent de citeva echipe de prima divizie) au "scapat" de concurenta lui Budeanu, care a renuntat la sportul de performanta. Cel mai acoperit post pare a fi cel de conducator de joc. Halauca, Timofte, Massari sau Ruginosu, iata citeva dintre solutiile folosite frecvent de antrenori.
Asadar, o echipa destul de echilibrata, in care tineretea predominanta tinde sa fie completata de experienta si omogenitatea cistigata in ultimii doi ani de evolutie in esalonul secund. Insa, ceea ce doare cel mai mult este latura financiara. De mai bine de un an, conducatorii se tot pling ca n-au sprijinul unui sponsor, dar solutiile intirzie sa apara. In conditiile in care se spune ca sumele de investit pentru atacarea promovarii nu sint foarte mari, este putin probabil ca in Iasi sa nu se gaseasca cineva (sau mai multi) disponibil sa ajute. Insa, cert este un lucru: potentialii sponsori nu vin sa bata la usile clubului Politehnica, situatia stind taman invers. (Lucian M.)