Omul care a invins Steaua

De sapte ani, de la plecarea lui Pancu din Copou, Iasul fotbalistic e intr-o goana nebuna dupa idoli. Eticheta de urmas a celui mai valoros jucator care a imbracat vreodata tricoul lui Poli a fost lipita, rind pe rind, multor pusti avizi de gloria si banii la care a ajuns fostul „diamant din Nicolina”. Povara a fost insa prea grea, devorindu-i, printre altii, pe Onofras, Chiper ori Vintila, ce nu au reusit sa faca pasul definitiv spre marire. De ceva timp, un alt pusti s-a suit pe soclul lasat liber de cel care acum este „vulturul” lui Besiktas si se bate cu Mutu si Chivu pentru titlul de cel mai bun fotbalist al tarii. Noul idol al Copoului face 21 de ani in noiembrie, stie ce simte un fotbalist care asculta imnul inaintea meciurilor (chiar daca, deocamdata, la cele de tineret) si are deja valizele facute pentru a trece, de la anul, in curtea actualei campioane, Dinamo. Numele sau este Adrian Cristea.
Cu citeva zile in urma, Adrian Cristea a reusit, printr-o executie de mare maestru, sa pecetluiasca un rezultat istoric: victoria asupra Stelei, chiar in fieful ei, din Ghencea.
Doua talente, aceeasi moasa
„Maternitatea” fotbalistica a lui Cristea este terenul „Tineretului” din Dealul Abatorului. Coincidenta, ca si in cazul lui Pancu, „moasa” i-a fost Dumitru Romila, fostul capitan de fier a lui Poli. Care, in orice grupa pe care a pregatit-o, a sadit, pe linga „stincile” atit de dragi lui, si cite o „floare de colt”, citeva dintre ele prinzind radacini solide.
Spre deosebire de Pancu, mai rebel, Cristea era deranjant de cuminte. Asculta orice i se spunea, facindu-se placut de toata lumea. Mai putin de antrenorii de la loturile de juniori, care nu aveau ochi pentru moldoveanul molcom. De aceea, traseul la acest nivel parea sa fie sinuos pentru cel care desi nu dribla toata echipa timp de minute bune, asa cum facea Pancu, stia multe din secretele „imblinzirii” mingii.
Viata avea sa i se schimbe lui Cristea in urma cu trei ani. Remarcat la un meci de juniori de Adrian Kereszy, pustiul de nici 18 ani avea sa fie chemat la pregatirile echipei mari. „Chiar daca echipa ajunsese in divizia C, ziua in care am intrat in vestiarul echipei mari, pentru primul antrenament a fost una din cele mai emotionante din viata mea. Erau acolo nume ca Dobrea, Cimpeanu, Cotan, Danut Munteanu linga care nici nu visam sa ma asez”. Fara fite si demonstrind ca stie cu mingea, Cristea a fost adoptat repede de „rechinii” din echipa, fiind luat la piept chiar si de conducatori. Pavel Hodea i-a cumparat o pereche de ghete, iar Kereszy l-a introdus citeva minute chiar din prima etapa, in care nu s-a aratat temator, desi jocul cu Minerul Crucea de la Vatra Dornei a semanat mai mult cu o bataie ciobaneasca decit cu un meci de fotbal.
Il asteapta viata de „ciine”
Odata cu venirea lui Simionas la cirma echipei, pentru Cristea a inceput sa curga laptele si mierea. „Tin minte ca la primul meci ca titular la Poli, cu Negrestiul, i-am dat o singura indicatie pentru a-i da curaj: <>. Si a jucat excelent, dind doua pase de gol” isi aminteste Simionas. Odata prins tricoul de titular, Cristea nu l-a mai scapat, devenind cel mai tinar „senator” al lui Poli. Urcusul a fost rapid, in doi ani Cristea intrind in vizorul granzilor interni si a unor cluburi din Ucraina si Elvetia. Dupa o cursa asemanatoare cu probele de fond vazute la Olimpiada, Dinamo a ajuns prima la linia de sosire, devansind la mustata Rapidul si detasat Steaua si Craiova. In vara, cele 75 de kilograme ale lui Cristea (la 1,80 metri) au adus Iasului 200 000 de dolari (jumatate platibili in ianuarie) si alte facilitati: lasarea jucatorului in Copou in tur, 50% din suma unui transfer ulterior, imprumutul gratis pe un an a 3 jucatori dinamovisti si promisiunea rezolvarii transferului burkinezului Nogo.
Linistit in privinta viitorului, Cristea a fost in primele 5 etape, cel mai bun jucator al lui Poli, marcind un gol antologic la Alba Iulia, cind a dat de pamint cu 4 fundasi adversi inainte de a inscrie cu poarta goala. Dupa o perioada mai stearsa, la sincronism cu criza de la Poli, Adrian a dat lovitura vietii sale, duminica 3 octombrie, la ora 21,43: golul victoriei in meciul cu Steaua, de pe Ghencea. Pregatit sa-si ia zborul spre fotbalul mare, noul Pancu al Iasului spune ca nu va uita niciodata de unde a plecat…
Cristea fara minge
Chiar daca stirile legate de viata vedetelor fotbalistice interne au saturat oarecum piata, exista inca multa lume dornica de a sti ce masini, ce amante ori cite tatuaje au tinerii care sint modele pentru o multime de copii. In cazul lui Cristea, informatiile extra-gazon sint mereu discrete. Asta si pentru ca vedeta lui Poli pare un fotbalist atipic pentru vremurile actuale. Lucru confirmat de Sinziana, prietena lui: „Cind un prieten comun ne-a facut cunostinta, nu stiam ca e fotbalist. Si cred ca a fost mai bine asa, pentru ca aveam o parere preconceputa despre ei. Negativa! Oricum, Adi nu prea corespunde imaginii pe care, din pacate, o au multi dintre fotbalisti. Duce o viata echilibrata, detesta manelele, nu se omoara cu discotecile si mai mult de o bere nu bea”. De fapt, petrecerea timpului liber este iarasi iesita din tipare pentru un fotbalist. Cristea se plimba mult, se joaca pe calculator, urmareste meciuri si, cind are timp, merge la Popesti, la castelul printului Sturdza, tatal Sinzienei, Neculai Bujor, fiind reprezentantul printului in Romania. Ultima pasiune, descoperita in acest an este vinatoarea, Cristea participind deja la citeva partide de acest gen.
Pe linga parinti, care locuiesc si acum in Tatarasi, cartierul copilariei fotbalistului, cea mai in masura sa-i faca o caracterizare lui Adi ramine Sinziana: „Are un suflet mare, e deosebit de inteligent si sufera foarte mult atunci cind este criticat pe nedrept ori nu-i iese jocul. Fiind introvertit, acest lucru nu se cunoaste la suprafata”.
Studenta in ultimul an a Facultatii de Geografie in limba franceza, brasoveanca ce i-a furat inima lui Adi recunoaste ca, uneori, are „probleme” cind e impreuna cu acesta. „Au fost destule situatii in care eram in locuri publice si era fixat de admiratoare de-ale lui. Nu ma simteam confortabil, insa m-am obisnuit cu acest lucru. Mai tare ma doare atunci cind este injurat pe stadion”.
Desi foarte tineri, planurile de viitor se contureaza. Sinziana va mai avea la anul, doar un semestru de stat in Iasi, urmind apoi sa-si insoteasca prietenul in Capitala, acolo unde vroia sa ajunga chiar de la inceputurile studentiei, deturnarea spre Iasi fiind facuta de tatal sau. Invidiatul cuplu va locui impreuna, asa cum o fac deja in multe zile petrecute in Iasi si incepe sa se gindeasca la viitor: ce apartament isi vor cumpara, ce masina (calcule normale, atunci cind, la Dinamo, Cristea va avea un salariu lunar de 2000 $, un bonus de 400 $ la fiecare aparitie intr-un meci oficial, indiferent de numarul minutelor si prime de victorie ce pot ajunge si la 3000 $ pe meci). Si, in perspectiva, unde vor face nunta! (Ovidiu MINEA)