Radiografia prafului stelar

Semnatarul acestor rinduri are sarcina ingrata sa comenteze un meci pe care, ca si dumneavostra, nu a avut ocazia sa-l vada. Nici macar posturile de televiziune grecesti nu au putut transmite aceasta partida, din aceleasi motive care au facut ca si meciul galatenillor sa fie "vizionat" la radio. Ma gindeam, cu un optimism stupid, la o regula imaginara prin care echipele care refuza transmiterea la TV, trebuie sa piarda, precum otelarii galateni. N-a fost sa fie. Dupa ce, la un moment dat, Steaua a condus cu 2-1, a pierdut rusinos cu 6-3, un meci care, in alte conditii l-ar fi cistigat fara probleme.
Infringerea (si, implicit, eliminarea) Stelei, are tangente manageriale. Nu este un secret pentru nimeni ca portarul Gabriel Rotaru este prea mic pentru un razboi atit de mare. S-a vazut aceasta inca din meciul tur de la Bucuresti. O explicatie simplista a acestui esec ar putea fi, deci, accidentarea intempestiva a portarului titular. Cu Ritli in poarta, in mod cert, campioana Romaniei n-ar fi primit atitea goluri. Dar, oare, conducatorii Stelei n-au stiut ca n-au un portar de rezerva mai acatarii? Implicit, managerii stelisti si-au recunoscut aceasta impardonabila gafa, cautind ulterior, cu limba scoasa un portar. Faptul ca, atit tratativele cu Tene cit si cele cu Stingaciu au esuat mi se pare absolut normal. O sfinta vorba romaneasca spune ca nu se ingrasa porcul in ajunul Craciunului. Cind ai un portar slab, ar trebui ca macar apararea imediata sa se descurce la perfectiune. Nu a fost cazul cu trioul Matei – Rachita – Belodedici, care se gindeau mai mult la poarta adversa decit la apararea celei proprii. Intr-adevar, aproape incredibil, toate cele trei goluri ale Stelei au fost inscrise de fundasi! Si atunci, ce pretentii sa mai ai de la lateralii Reghecampf si Miu, fundasi cu predilectii ofensive recunoscute, daca pina si scheletul de fier al defensivei bintuie fara noima prin careul advers? Cu toate realizarile lor ofensive, bilantul tandemului Rachita – Belodedici a fost negativ: au inscris trei goluri, dar au permis grecilor sa ne perforeze poarta cu sase.
Daca fundasii marcheaza goluri, ceilalti jucatori ce-au facut? In afara imprevizibilului Dennis Serban, linia de mijloc a inscris si ea un gol, prin Lincar, dar in proprie poarta. Nu este pentru prima oara cind baiatul acesta da impresia ca isi lasa creierul la vestiare, bazindu-se pe talentul pe care il are cu carul. Pentru recuperarea acestui talent, n-ar strica o perioada de rodaj pe la vreo echipa de Divizia B, acolo unde nu poate face tara de ris. In cel mai fericit caz, un orasel de provincie. Ajungem, astfel, la asul ratarilor, jucatorul care, din ce in ce mai mult, devine sinonim cu acest cuvint blestemat: ratarea!
Este vorba de cel care, pe vremea cind era junior la Iasi, i se intrezarea o cariera tot atit de stralucita ca si a lui Hagi. Laurentiu Rosu, sa fie clar, n-a fost un jucator stricat de Steaua, cum sint atitia altii. Dimpotriva, de multa vreme el joaca titular sub culorile ros-albastre. Numai ca pe linga Laurentiu, au trecut, salutindu-l din mers, fratii Ilie, Dennis, ca sa nu mai vorbim de Catalin Munteanu, cel care era un ilustru necunoscut pe cind Laurentiu purta tricoul de titular al Stelei. Acum, Catalin joaca in Primera Division si a devenit titular incontestabil al nationalei. In timp ce "fostul-viitor" Hagi….
In sfirsit, in fata, Lacatus ramine acelasi ferment, peste care anii isi apasa, din ce in ce mai mult, patina nemiloasa. Alaturi de el, "enigma Danciulescu", care ne face sa ne intrebam, ce o fi gasit Piturca la el de il convoaca cu atita asiduitate. In lipsa lui Ciocoiu, (mereu renascut in meciurile mari), Stoichita l-a introdus pe tinarul Marius Luca. Tardiv, din pacate…
Si, in fine, ajungind la antrenor, ne intrebam cind va binevoi o echipa cu blazonul Stelei sa-si gaseasca un tehnician mai de Doamne-Ajuta. Porecla pe care suporterii din Ghencea i-au dat-o lui Mihai Stoichita este o insulta la adresa lui Marcello Lippi… (Nic. G)