Roma – Iasi, via Bucuresti

Duminica, Roma. Papa, fost fotbalist in tinerete, se duce sa vada "live" ce inseamna "calcio". Luni, Bucuresti. Prin medalia acordata lui Hagi, presedintele Emil Constantinescu il pune pe "regele" fotbalului nostru pe acelasi picior cu titani ai neamului ca Enescu, Iorga sau Titulescu. In aceeasi zi, in doua orase din Moldova sint tinute sedinte ale Consiliului Local. La Bacau se aproba ca din bugetul local sa fie alocate peste 40 de miliarde de lei pentru ca pe bijuteria de stadion din urbea lui Bacovia, reparata tot din bani de la buget, sa fie montata o instalatie de nocturna; asta pentru ca echipa locala, sustinuta aproape exclusiv de Primarie sa poata juca si seara desi pozitia in prima liga este serios amenintata. La 130 de kilometri distanta, in Palatul Roznovanu, dupa o tacere de mai multi ani, in Consiliul Local se aude o voce care aduce aminte ca Iasul are o echipa de fotbal. Replicile se aud imediat: "muraturi", "hotie", "ape tulburi". Mai tirziu, pe PRO TV Iasi se difuzeaza mesaje lasate de ieseni simpli. "Fotbalul nu este mai murdar decit politica sau decit viata de zi cu zi" suna unul dintre ele. "Asa cum Simirad a rezolvat lucrurile pe care le-a vrut, asa ar putea sa rezolve si situatia fotbalului" spune un alt iesean.
Chiar daca trecerea de la Roma spre peisajul local poate fi considerata prea abrupta, un lucru este cert. La noi, ca si in restul lumii, fotbalul a incetat sa mai fie un simplu sport, fie el si rege. Este o parte a vietii cotidiene, pentru multi constituind o necesitate.
Cam de la aceste realitati trebuie pornit, cind se va pune problema renasterii unui simbol al Iasului, Fotbal Club Municipal Poli. Daca se va pune aceasta problema. Si cum la ora actuala, nu numai datorita finantarii clubului din Copou, mingea este in terenul Consiliului Local si a Primariei totul trebuie pornit de la un adevar axiomatic: daca iesenii au nevoie de fotbal, aceasta problema trebuie rezolvata indiferent daca primarului nu-i prea place fotbalul, viceprimarul Dumitriu era nelipsit de la handbal sau consilierul Adascalitei este presedintele unui club de karate. Cel putin teoretic, Consiliul Local ar trebui sa adopte deciziile pe care le doresc cei care i-au ales sa-i conduca, adica ieseanul de rind.
Culmea este ca rezolvarea mentinerii macar in divizia B a echipei din Copou pentru o perspectiva de lunga durata se putea rezolva chiar cu actualele structuri existente (fara a mai afecta bugetul local) de multa vreme, banii produsi de SC Iasi XXI si taxa pentru sport (350-400 milioane de lei lunar) fiind suficienti pentru ca Poli sa fie o "sefa" a ligii secunde. Repetatele aminari, distribuirea in functie de interese a fondurilor obtinute din cele doua directii, simpatiile personale ale unor persoane cu putere de decizie, rivalitatile politice sau de alta natura au facut insa ca, treptat, Poli sa fie un fel de "no man’s land" in care fiecare face ce vrea, fondurile virate nefiind suficiente, nici pentru viata, nici pentru moarte; s-a ajuns ca echipa din Copou sa fie inglodata in datorii, sa piarda mult prea devreme jucatori de valoare si, drept urmare, in acest an sa ajunga cu un picior in divizia C.
Miine este programata o sedinta a Adunarii Generale a Actionarilor Iasi XXI, intilnire in care, printre alte puncte, se va pune si problema finantarii viitoare a FCM Poli. Poate fi un nou prilej de punere in ordine a lucrurilor la echipa ce, vrem, nu vrem, a stat si sta pe blazonul orasului. (Ovidiu MINEA)