Surprizele lui Ienei

Romania: Lobont (’85 – Prunea) – Ciobotariu, Popescu (’79 – Belodedici), Filipescu – Petrescu, Gilca (’60 – Hildan), Lupescu, Munteanu (’74 – Chivu) – Mutu (’64 – Petre), Ganea (’46 – Moldovan), lie (’68 – Rosu).
Grecia: Eleftheropoulos – Mavrogennidis (Zikos), Dabizas (Goumas), Ouzunidis, Poursanidis (Basinas) – Georgiadis, Tsartas (Niniadis), Georgatos (Venetidis) – Nalitzis (Kyparisis), Lymperopoulos.
A arbitrat o brigada de casa, condusa de Marian Salomir.
1-0, min. 8: la un corner executat de Munteanu, Filipescu prelungeste cu capul si celalalt fundas de marcaj, Ciobotariu reia sanatos in poarta.
2-0, min. 78: jucator de gabarit asiatic, Petre inscrie in cel mai pur stil britanic, cu capul, la o lovitura libera trimisa cu bolta de Chivu.
2-1, min. 84: Kyparisis il depaseste prea usor pe Lupescu, centreaza pentru Lymperopoulos si nouarul grec, nederanjat de nimeni, marcheaza cu usurinta.
Receptat ca un conservator prin excelenta, Emeric Ienei a surprins asistenta de pe stadionul Steaua cu o formula de joc in premiera pentru nationala romana. Era de asteptat sa se experimenteze, in acest meci, o tactica asemanatoare cu cea care va fi folosita in partida de debut a Euro 2000, cu Germania, in care defensiva sa aiba un rol primordial, dar se pare ca decizia de a-l odihni pe Hagi a schimbat optica selectionerului, pentru ca, intr-un fel se joaca cu "machidon" si altfel fara el, la nationala romana. Astfel ca s-a apelat la varianta de avarie, cu Lupescu conducator de joc si e bine ca s-a incercat si aceasta situatie. De aici a venit si ideea acestui insolit 3-4-3, cu Mutu si Adrian Ilie retrasi spre linia de mijloc, formindu-se doua "romburi" unul defensiv si altul ofensiv, pe linga care sa brazdeze terenul "furnicile" Dan Petrescu si Dorinel Munteanu. Pe hirtie, schema arata bine dar cum "praftica ne omoara", au existat doua serioase probleme dezvaluite de aceasta partida: mai intii, nesiguranta axului central al defensivei, depasit destul de des de inventivii jucatori eleni si apoi lipsa de fantezie a compartimentului mediano-ofensiv. Combinatiile au mers satisfacator in prima repriza, dar au lipsit sclipirile, obisnuite in jocul cu Hagi, Mutu si Adrian Ilie parind departe de a-si asuma aceasta problema. O alta misiune a acestui joc a fost verificarea unor oameni care, dintr-un motiv sau altul, nu au jucat in Olanda, misiune reusita de la caz la caz, dar care cel putin a avut menirea de a clarifica, au ba, unele probleme de selectie.
Meciul a fost destul de placut in prima repriza, cu un start furtunos, in primele cinci minute inregistrindu-se cite o mare ocazie de ambele parti: Lymperopoulos (bara) si Mutu. Dar comanda jocului a trecut destul de repede in miinile romanilor, care au si deschis scorul prin Ciobotariu, lasind impresia ca se vor razbuna amarnic pentru acel 0-2 din martie. Replica lui Lymperopoulos din min. 11 a trecut, astfel, neobservata, ca si patrunderea din min. 32 a lui Georgiadis, ramasa fara efect. Ar fi putut majora scorul Ganea si Dan Petrescu, dar bara si portarul elen n-au fost de acord.
"Razbunarea e arma prostului" zice o vorba romaneasca, si nu acesta a fost obiectivul primordial al lui Ienei si al tricolorilor. Altfel, ar fi pastrat jucarica intacta si in partea a doua. Numai ca, din dorinta de a experimenta cit mai mult, in jocul tricolorilor din repriza secunda s-a evidentiat brambureala nascuta din dorinta celor introdusi de a-si convinge antrenorul ca merita titularizarea. A convins doar Florentin Petre, autorul unui gol si a unei ratari imense, in min. 70, cind micutul mijlocas dinamovist a fost lansat pe culoar de Moldovan, dar a fost blocat in ultima instanta de Eleftheropoulos. Nu ne mira deci ca elenii, cu o aparare grupata si agresiva si cu o linie mediana care are stiinta pastrarii balonului, au fost la cirma celei de-a doua reprize. In concluzie, raminem de la acest meci cu ineditul jocului din prima repriza si cu haosul total in cea de-a doua. Poate ca acel 4-3-3 ar merita incercat si cu Hagi la comanda. Din pacate, nu mai e timp de experimente. (Nic. G)