Actorul iesean Ion Sapdaru joaca intr-un film la Las Vegas: „Hajdu mi-a mai dat o viata, ca in joculetele de pe mobil”

Jucator la ruleta

"Noi, est-europenii, avem parte de personaje tragice pentru ca sintem timpiti! Si nu ma refer la actori!" In filmul lui Hajdu, actorul Ion Sapdaru joaca un "Gigi" cu multi bani. "Constantin Pop e un milionar care s-a imbogatit in acesti 20 de ani dupa revolutie, care inchiriaza pentru el apartamentul in care stau de obicei presedintii SUA", spune actorul iesean. Prietenei sale ii ia apartamentul in care a stat Marylin Monroe: "Costa 40.000 de dolari pe noapte. O s-o vezi pe Oana Pellea dind telefon din casoiul ala". Pop face intr-un final "poc!" si ajunge sa-si ia timpla in catare, dupa ce prietena il paraseste pentru secretarul sau personal, isi pierde toti banii la cazino, iar fata sa fuge cu un american putred (de bogat). Mai multe din scenariu nu are voie sa spuna, pentru ca filmul inca se turneaza.

Sapdaru este onorat ca joaca alaturi de Oana Pellea si de Andi Vasluianu. "Si de Ursula Hajdu, inca o actrita de-a noastra, care a terminat la Tirgu Mures si a jucat la Sfintu Gheorghe, pina a venit Szabolcs Hajdu si i-a furat inima!"

Szabolcs Hajdu a ajuns sa faca film cu tema est-europeana in America, pentru ca banii de productie sint ai americanilor. Hajdu, spune Ion Sapdaru, e un "razvratit" al cinematografiei ungare si europene: "Cind in Ungaria nu s-au mai dat bani pentru film, baiatul asta s-a suparat rau, si-a luat familia – doi copii si nevasta – si a plecat in America". Norocul lui? "Are un frate in Las Vegas, pe Zoltan Hajdu de la Cirque du Soleil, care este si unul dintre producatorii executivi ai filmului." Si cum fratele la nevoie se cunoaste, Zoltan Hajdu i-a oferit lui Szabolcs "casa, masa si un sponsor american". "Intocmai ca bunii frati Theo van Gogh si M.I. Ceaikovski", completeaza Sapdaru.

Ion Sapdaru spune ca a ajuns sa joace in al doilea film in regia lui Hajdu (primul, Bibliotheque Pascal, s-a lansat in 2010) datorita rolurilor din filmele premiate ale lui Cristian Mungiu si Corneliu Porumboiu: "Lui Porumboiu ii datorez tot ce mi s-a intimplat misto din 2003 incoace". "Altfel, nu se uita la mine nici naiba", spune actorul, care nu are impresar, desi i-ar fi placut sa fie parte "dintr-o mafie, una cit de mica". Hajdu i-a mai dat o viata: "Stii, ca in joculetele alea de pe mobil".

O experienta americana si una pur romaneasca

Las Vegas-ul a lasat urme adinci in experienta actorului: "Uneori, ma trezeam noaptea in hotel si-mi ziceam: «Nu, Sapdarule, visezi timpenii!»". Peste zi, experienta americana il izbea la fiecare pas: "Daca au sa vina cindva extraterestrii pe Pamint, in Las Vegas au sa aterizeze, atrasi de lumina ca fluturii". Si, probabil, de fratii lor, artistii lui Cirque du Soleil, la ale caror spectacole nu ai voie sa lipsesti, daca ti se da ocazia. "Am plins cu Oana Pellea ca doi copii la acest spectacol divin", marturiseste actorul iesean. A doua zi, a plins Vasluianu. Sapdaru vrea sa-i faca si pe romani sa scoata batistele, caci "as vrea sa aduc Cirque du Soleil si in Romania, macar pentru regizorii care au furat cu nerusinare din arta acestui teatru si au dat-o drept «gaselnita» lor".

"Nu stiu daca o sa povestesti asta, dar e o chestie." Il rugasem sa-mi dea citeva fotografii din timpul filmarilor. "Chestia" s-a petrecut in ultima zi de stat in Las Vegas: unul dintre figuranti i-a furat rucsacul; in rucsac era aparatul, incarcat cu vreo doua sute de imagini. "Sa ma fi vazut pe strazile Las Vegas-ului cum zbieram si injuram si cum alergau cei de la productie sa-mi gaseasca sacul!"

––-

"Americanii zimbesc larg, romanii sint incruntati"

Unde v-ati simtit mai bine? Pe platourile de filmare de la 4,3,2 sau A fost sau n-a fost?, ori la Hollywood?

M-am simtit la fel de bine peste tot, pentru ca si Mungiu, si Hajdu iti dau increderea ca faci un lucru extrem de important. Sint regizori adevarati. Care se framinta, se indoiesc, sint vesnic nemultumiti, cautind perfectul. Platourile de filmare nu se deosebesc prea mult, ai parte si de munca istovitoare, si de glume, si de oameni devotati filmului, si de simpli executanti. Americanii zimbesc larg, romanii sint incruntati.

Intr-o zi a venit pe platou marele boss, cel care sponsorizeaza filmul: un mos de 75 de ani, in stilul personajelor lui Kurt Vonnegut, adica perfect naiv, fericit ca se face film pe banii lui. Nu intelegea nimic din ce se intimpla in jur, a luat masa cu noi, s-a fotografiat cu echipa si a plecat bucuros, nevoie mare. Arata-mi tu in Romania un astfel de om!

L-am rugat odata pe un mare demnitar sa ma ajute c-o sponsorizare de 300 de euro, pentru ca trebuia sa platesc coregraful pentru spectacolul Istoria unui cal. Ei bine, stii ce mi-a spus "fiara politica", dupa ce a rigiit a ciorba radauteana, pe care tocmai o "servise" la restaurant si dupa ce s-a uitat la Rolex-ul cit o potcoava? "Draga, e criza acuma, n-am!"