Caută 
10 MIN
Asa se face ca un profesor din Chambery, un mic orasel din regiunea Alpilor francezi, le-a propus elevilor un joc. Un joc al regindirii raportului dintre profesor si elev, dintre cititor si autor.
Le-a propus elevilor la ora nu clasici, ci debutanti in roman. Se renunta in felul acesta la relativa superioritate a profesorului, pentru care lectura propusa la clasa insemna, fireste, re-lectura. In plus, i se oferea elevului rolul de descoperitor al viitoarelor valori ale literaturii franceze.
Jocul insa nu a ramas in clasa. Elevii si profesorul lor au dorit sa-si intilneasca autorii preferati. Au vrut sa intre in legatura cu ei. Sa schimbe lungi rinduri epistolare. Astfel incit joaca lor sa iasa din sala de clasa, iar mai apoi din biblioteca municipala unde isi organizau clubul de lectura. Si-au dorit un festival. Unul care de curind a implinit un sfert de veac si se arata din ce in ce mai doritor sa largeasca "jocul" descoperirii viitoarelor talente, sa-l extinda in Europa si in lume. Anul acesta, Festivalul de la Chambery a avut loc intre 31 mai si 3 iunie: 14 autori francezi si francofoni, 7 autori straini (doi italieni, un german, un spaniol, un roman, un englez si un portughez), 15 romancieri consacrati (care au trecut la inceputul carierei lor literare pe la Chambery), 80 de evenimente (lecturi publice, dezbateri, ateliere de scriere creativa si de traducere, sedinte de dedicatii, intilniri in spatii neconventionale), acestea sint citeva dintre cifrele celei de-a 25-a editii.
Festival du Premier Roman din Chambery (http://www.festivalpremierroman.com/) nu vizeaza debutul absolut, ci exclusiv pe acela in roman. De 25 de ani, festivalul invita, in urma lecturii cluburilor formate in jurul evenimentului, scriitori de toate virstele, cu sau fara opera (neromanesca). Sedus de initiativa celor de la Chambery si, mai ales, de dorinta acestora de a se deschide spre alte literaturi, Institutul francez Iasi a intrat in "joc" in 2010. Primele mutari au fost strategice: s-au organizat cluburi de lectura in Romania (la lasi si Suceava, deocamdata) in limba franceza, partenerii din Franta fiind cei care au propus preselectia romanelor franceze si francofone. I-a revenit apoi Festivalului de la Chambery rindul, organizind in Franta (la Chambery, Lyon si Paris) si in Italia (la Torino) cluburi de lectura in limba romana (formate din romani traitori in cele doua tari, dar si, intr-un numar semnificativ, din profesori si studenti francezi si italieni vorbitori de romana: si ce romana, as adauga!).
S-ar spune ca au fost primele doua mutari a ceea ce Veronique Bourlon, directoarea Festival du Premier Roman, numeste "contretizarea relatiilor noastre bilaterale".
In urma lecturii cluburilor romanesti, un prim autor francez a fost invitat la Iasi (Herve Bel, La Nuit du Vojd, Editura JC Lattes, 2010). Cititorii francezi si italieni si-au ales si ei preferatii dintr-o lista intocmita de catre Institutul francez Iasi: doi autori romani au trecut astfel deja pe la Chambery : Corina Sabau (in 2011, cu romanul Blocul 29, apartamentul 1, Polirom, 2009) si Marta Petreu (in 2012, cu romanul Acasa, pe Cimpia Armaghedonului, Polirom, 2011).
Cea de-a 25-a editie a festivalului mi-a lasat impresia unui creuzet in care au fost puse in chip fericit impreuna toate elementele care graviteaza in jurul cartii (autori aflati la debut, dar si consacrati, cei care s-au aflat odata sub reflectorul festivalului, cititori, editori, critici literari, jurnalisti culturali, traducatori). Totul, pentru a se obtine un amestec peste care s-au turnat citeva picaturi de indrazneala, cantitati insemnate de curiozitate pentru nou (anul acesta a fost lansata o platforma de lectura online a romanelor de debut selectate anul acesta, intitulata Alpha Lire; de citiva ani, programul "Donatorilor de voce" permite persoanelor cu deficiente de vaz accesul la romanele de debut selectate) si de deschidere spre celelalte literaturi.
Alexis Jenni, Nicole Roland si Nuno Camarneiro sint trei dintre autorii aflati la debut invitati la cea de-a 25-a editie a Festivalului francez. Am avut o scurta discutie cu ei. Si nu i-am ales intimplator: Alexis Jenni este in prezent un rasfatat al scenei literare franceze. A primit in 2011 prestigiosul Premiu Goncourt pentru romanul sau de debut L’Art francais de la guerre, publicat in acelasi an la Editura Gallimard. In ceea ce priveste romanul, Jenni are ca repere literatura rusa ("Dostoievski si ceilalti") si pe cea franceza care acorda atentie limbii, "cea plasata intre poezie si roman, proza poetica (Genet, Ponge, Aragon)".
Referintele lui Nicole Roland (o tinara autoare de roman de debut trecuta de cea de-a doua tinerete) sint franceze (Marguerite Duras, Marguerite Yourcenar, Proust), dar simte ca isi datoreaza scriitura si Virginiei Woolf, lui Faulkner, Hemingway, Camus, Tabucchi, Lobo-Antunes si Rilke. Romanul sau de debut, Kosaburo, 1945, a fost publicat in 2011 la Editura Actes Sud. In acelasi an, a primit Premiul PREMIERE acordat de catre RTBF, canalul public de radio si televiziune al Comunitatii franceze din Belgia. Nicole Roland a publicat deja un al doilea roman, intitulat Les veilleurs de chagrin, la aceeasi editura, fapt care vine sa infirme vorbele celor care spuneau ca primul ar fi si ultimul sau roman.
Scriitorul Nuno Camarneiro este cel dintii reprezentant al Portugaliei in cadrul Festivalului de la Chambery. S-a nascut in 1977, este doctor in stiinte aplicate patrimoniului cultural si marturiseste ca cei care l-au influentat cel mai mult au fost "scriitorii care apartin curentului modernist si celui al absurdului (Kafka, Musil, Beckett si Ionesco), dar si unii scriitori protughezi, precum Pessoa, Saramago si Herberto Helder". Romanul sau de debut, No Meu Peito Nao Cabem Passaros, a fost publicat in 2011 la Editura Dom Quixote.
––-
Alexis Jenni: "Este si mai dificil sa existi odata editat"
De ce ati ales romanul?
Alexis Jenni: Pentru placerea lecturii si pentru aceea a crearii unei lumi. Romanul creeaza personaje si peisaje, miscarea vietii in sine. Atunci cind este bine scris.
Nicole Roland: Deoarece este forma cea mai simpla de a transmite o experienta cititorului.
Nuno Camarneiro: La inceput am vrut sa public povestiri, dar nu exista in Portugalia o piata pentru acest gen de literatura, asa ca editorul meu m-a sfatuit sa incerc sa scriu un roman.
Este dificila intrarea pe piata de carte in ziua de astazi?
A.J.: Cu siguranta… deoarece am ramas 20 de ani in afara. Insa este inca si mai dificil sa existi odata editat: te pierzi in sute de publicatii, din care majoritatea au un tiraj redus. Am avut sansa de a fi "luat in vizor".
N.R.: Cred ca da: multa lume scrie si multe carti sunt repede uitate…
N.C.: Eu am fost norocos: primul editor caruia i-am trimis manuscrisul a fost imediat interesat sa-l publice. Dar stiu ca nu intotdeauna se intimpla asa.
Va este bine promovat romanul de debut?
A.J.: A fost mai mult decit bine promovat… se vorbeste chiar despre un "mecanism Gallimard" care stie sa faca se rasune lumea mediatica.
N.R.: Da. In plus, a primit deja mai multe premii.
N.C.: Da, cred ca a fost bine promovat, desi este dificil in cazul unui roman de debut.
Ce asteptati, in general, de la un roman de debut?
A.J.: O intrare in literatura… un debut… legitimarea unei continuari.
N.R.: Sa aiba o "voce" personala.
N.C.: Sa fie proaspat, cu o voce noua si o noua abordare.
Cum gasiti romanul de debut al ultimilor ani?
A.J.: Nu intotdeauna urmat de un al doilea… Este pacat, deoarece exista adesea romane care promit, care debordeaza de idei.
N.R.: Adesea dezamagitor, foarte narcisistic sau superficial. Apreciez scriitura angajata.
Care ar fi romanul ideal?
A.J.: Un roman halucinant, care sa transpuna realul la fel de bine precum o face realul insusi… sau sa ofere aceasta iluzie.
N.R.: Un roman scris cu grija si care abordeaza subiecte universale.
N.C.: Urmatorul meu roman. Si dupa ce il termin pe acesta, urmatorul. Nu voi fi niciodata multumit de rezultat, dar trebuie sa incerc.
Care element al structurii romanului este cel mai important?
A.J.: Limba… putem numi acest aspect stil, as spune mai degraba elementele care constituie limba, munca asupra limbii (lucru care nu este in mod obligatoriu pregnant…).
N.R.: Stilul si subiectul.
N.C.: Limbajul este cel mai important, muzicalitatea frazei.
In ceea ce priveste publicul tinar, credeti ca putem vorbi despre o noua sensibilitate care cere o noua maniera de a trata subiectele?
A.J.: O noua sensibilitate? Nimic nu se perimeaza mai repede decit o noua sensibilitate. Atunci sa se scrie pentru vesnicie: pentru Racine, Baudelaire si Proust. Or sa judece ei.
N.R.: Cred ca tinerii dovedesc multe idealuri. Orice s-ar spune, nu trebuie sa ne fie teama sa le propunem subiecte exigente.
N.C.: Am fost invitat in scoli si cred ca tinerii sint destul de interesati de ceea ce se scrie acum.
Care este rolul Festivalului de la Chambery?
A.J.: Sa promoveze… sa ofere cititorilor curiosi ocazia unor intilniri la care nu se asteapta, iar scriitorilor – posibilitatea de a-si intilni noii cititori.
N.R.: Acela de a aduce laolalta tot ceea ce se propune cititorilor, de a scoate in evidenta romanele care promit si de a permite toate aceste intilniri dintre scriitori si cititori, care le dau forta si incredere celor dintii si ii stimuleaza sa ofere ce este mai bun din ei insisi.
N.C.: Acela de a ajuta scriitorii sa se dezvolte si de a-i face cunoscuti publicului.
––-
Veronique Bourlon: "Va trebui sa lucram pentru a consolida aceste deschideri"
Ce politici veti duce in viitor in ceea ce priveste deschiderea catre alte literaturi europene?
De patru ani, ne-am dezvoltat politicile de deschidere catre literaturile straine contemporane si vom continua aceasta actiune indreptindu-ne interesul catre alte tari, culturi, literaturi, catre alti autori. Dupa Italia, Spania, Germania, Romania si Marea Britanie, anul acesta ne-am orientat atentia catre Portugalia. Incepind de anul viitor, va trebui sa lucram pentru a consolida aceste deschideri, construind relatii mai puternice cu partenerii nostri, pentru ca aceste initiative sa fie sinonime cu ideea de schimb bilateral. Trebuie sa amintesc faptul ca cititorii francezi care fac parte din cluburile de lectura constituite in jurul festivalului citesc in original romanele de debut ale partenerilor nostri europeni. Scriitorii straini sint invitati anual la Chambery ca urmare a acestor lecturi si a votului cititorilor nostri. Parteneriatul cu Romania are loc intr-un mod foarte natural. Nu sint insa si cazurile Spaniei sau Marii Britanii, tari unde nu avem inca cluburi de lectura in franceza. Or, acesta este principiul bilateralitatii care trebuie dezvoltat.
Politica dezvoltarii proiectului nostru va avea asadar in vedere, intr-o urmatoare etapa, consolidarea acestor parteneriate si deschiderea unor cluburi de lectura in franceza in strainatate.
In ceea ce priveste francofonia, ne-am aratat in ultimii ani deschiderea catre autorii francofoni publicati de edituri franceze, belgiene, elvetiene, tunisiene si din Quebec. Cautam, de asemenea, sa dezvoltam cluburi de lectura si in aceste tari. Am inceput deja sa cream legaturi si cu alte structuri din Franta si din strainatate, pentru a imagina impreuna deschideri catre alte literaturi europene (Tarile de Jos, Suedia, Polonia, Croatia, Serbia), dar si catre alte literaturi (China, Rusia, lumea araba etc.).
––
"Nu as putea spune ca in Romania prozatorii romani sint favoritii cititorilor"
De ce ai recurs la roman?
Ceea ce aveam de spus nu putea fi spus altfel. Pur si simplu dadea din mine pe dinafara. Desi eu cred ca scrisul este o meserie in sine, pentru care trebuie sa te pregatesti ca pentru oricare alta, trebuie sa recunosc cinstit ca, de fapt, este mai mult de atit. Cartea asta a tisnit din mine ca pasta de dinti dintr-un tub plin cind il presezi un pic: de-a gata.
Festivalul de la Chambery a avut ca punct de pornire initiativa unui profesor care dorea sa stimuleze lectura in rindul elevilor. Cum crezi ca ar trebui promovat romanul de debut romanesc?
Eu imi pun intrebarea cum ar trebui promovata cartea romaneasca in general, pentru ca este o mare problema cu difuzarea cartilor scrise de autori romani. Dupa parerea mea, cartile autorilor romani sint tratate in momentul de fata ca si cum ar fi carti de poezie, adica ascunse in rafturile de la nivelul bocancului sau in cele de sub tavan. A doua zi dupa ce mi-am lansat romanul intr-o librarie din Cluj, Acasa, pe Cimpia Armaghedonului a ajuns sub grinda, ca sa zic asa, iar in librariile in care nu l-am lansat, a fost pus direct la nivelul bocancului. Nu ma jenez in mod particular de situatie, si alti autori romani sint tratati la fel. Situatia e veche – si anormala. Prin hazardul biografiei, am fost contrinsa in ultimii doi ani sa merg relativ des la Paris, pe cont propriu, si am apucat sa ma obisnuiesc cu librariile franceze, in care cartile sint asezate in asa fel incit au demnitate si sint vizibile. Iar francezii cu care am stat de vorba mi-au spus ca in Franta se citeste in primul rind proza franceza. Nu as putea spune ca in Romania prozatorii romani sint favoritii cititorilor, sint sigura ca le este preferata proza straina. Nu stiu cum se explica situatia si nu stiu ce anume ar trebui sa facem noi, autorii romani de toate felurile, pentru a ne recistiga cititorii. Stiu ca televiziunea are un rol aproape ostentativ in persuadarea cititorilor sa se indrepte inspre 4 sau 5 autori… iar in rest, fiecare se descurca cum poate. Adica nu se descurca. Asa ca nu stiu cum ar trebui procedat pentru a favoriza romanele de debut.
Ce impresie ti-a lasat Festivalul de la Chambery?
A fost o experienta interesanta. In ultimii ani am refuzat sa mai plec undeva, oriunde, convinsa ca nu are nici un rost. A fost emotionant pentru mine sa vad ca in Chambery vin la intilnirile literare studentii din Torino, insotiti de profesorul lor, de Roberto Merlo! Pe studentii mei nu-i pot convinge sa vina nici macar la lansarea unei carti care a fost inclusa in bibliografia lor. La fel, a fost interesant sa vad ca oameni obisnuiti, care au de-a face cu literatura numai in calitate de cititori, vin sa vada scriitori, sa-i asculte, sa le stringa mina. A fost dureros pentru mine sa aflu de la editori spanioli, englezi si francezi ca nu sint dispusi sa publice carti romanesti, pentru ca se gindeau la costuri si la faptul ca literatura romana nu are public, deci nu se vinde. La fel, a fost nelinistitor pentru mine sa imi fie confirmata informatia pe care o aveam deja, cum ca destule volume romanesti aparute in ultimii ani in strainatate, in Italia, in Spania, la edituri mici, au aparut si atita tot, in sensul ca editorii nu le-au promovat si nu le-au difuzat. Stiam de dinainte, de la Marco Cugno si de la citiva scriitori tradusi, ca asa stau lucrurile, ca editurile mici din strainatate ingroapa cartile, dar, oricum, mi s-a strins inima obtinind inca o confirmare.
