Teatrul prompt si Romania cu ochi frumosi

A reprezenta este unul dintre verbele obsesiv-recurente in semantica socio-culturala romaneasca. Cine si de ce ne reprezinta? Cum au ajuns sa ne reprezinte cei care ne reprezinta? Ne reprezinta ei bine? Bine pentru cine? Cind se pune problema reprezentarii internationale, radacinile obsesiilor se impamintenesc si mai puternic in mentalul viciat de stereotipuri. Revolta penibila si alimentarea reciproca a ineptiilor capata forme monstruoase de defulare de fiecare data cind reprezentarea nu e conforma unor clisee de transbordare. Piinea cu sare, mamaliguta cu sarmale, plaiul de plai, carul si boii aceia minunati blocheaza creierii tuturor nereprezentatilor de valorile traditionale ale patriei noastre cu munti inalti si mare adinca cum altii n-au, cu flacai frumosi si Ilene blonde ca paiul.

Evenimentul conceput de Tanga Project pe 21 august, la Green Hours – Eu reprezint Romania -, a vizat istericul concept de reprezentare autohtona in strainatate, pornind de la cazul ICRNY, mai precis de la recenta expozitie Freedom for Lazy People!, care i-a stirnit pe elefantii culturali si a dat apa la moara unor nemultumiri nefondate. Tanga Project a propus o reactie la reactie, un manifest performativ spontan, care a raspuns manifestarii publice de orgolii nationaliste.

Performance solidar cu atitudinea civica

Tanga Project a creat un teatru de constientizare imediata a comentariilor, aberante in felul in care au fost formulate, impotriva unei expozitii politizate fara o adecvare la contextul in care a fost gindita, si a celor care au ales sa o sustina: Corina Suteu, Cristi Neagoe, Horia-Roman Patapievici. Evenimentul Tanga a activat necesitatea unui tip de performance solidar, in primul rind, cu exercitiul de atitudine civica, cu o cultura a reactiei, vitale intr-o societate ingropata in letargie si ipocrizie. Artistii care au protestat au facut posibila promptitudinea reactivitatii fata de primitivismul receptarii unui demers artistic in care au fost amestecate date personale din biografia "actorilor" ICRNY.

Unitatea dramaturgica a textelor alese de artistii Tanga a fost vizibila in structura performance-ului. Interventiile de pe bloguri sau din articole, citite, pe rind, la microfon au avut in prim-plan problema banilor de la buget folositi pe imagini catalogate ca fiind "dizgratioase", judecata estetica prin care erau desfiintate creatii nereprezentative pentru cultura romana, incompetenta si coruptia celor care conduc ICR. La o simpla lectura, interventiile demonstrau frustrare, superficialitate, limbaj butucanos, lacune in ce priveste cunoasterea efectelor sistemului de finantare din Romania si inversunare prost directionata. Cei revoltati ca banii romanesti se duc pe reziduuri culturale nu stiu, probabil, care sint sumele reale alocate "Tepei" lui Ghildus sau filmelor lui Nicolaescu. Fara nici un comentariu, artistii au proiectat aceste sume pe ecranul din fundal, alaturi de suma destinata expozitiei de la ICRNY: 8.000 de euro.

Textele citite sint invectivele unor oameni carora trauma reprezentarii in afara le-a atrofiat pina la totala pervertire luciditatea. Controlul reprezentarii internationale produce aberatii de perceptie. Aproape toti cei care au comentat au fost afectati de vacuta turbata, adica de bugetul de stat. Mai precis de operatiunea mulgere. Ce pacat insa ca ugerul ramine in aer!

Mania suspectarii, complexul alterarii imaginii-cliseu (trailaila cu voie buna si dansulete populare) a Romaniei in exterior, paranoia pilelor au fost pilonii dramaturgiei performance-ului, care a mai cuprins o interventie filmata cu regizorul evreu David Schwartz, legata de reprezentativitatea poneiului roz pentru Romania, precum si un material in care erau alternate imaginile din timpul mineriadelor si imagini din expozitie. Finalul a apartinut unui cintec care i-ar fi uns la suflet pe idolatrii sfintei reprezentari romanesti: "Noi sintem romani ca brazii/ Noi sintem romani ca griul". Karaoke romanesc pe coama poneiului politizat. Asa-i romanul cind se-nveseleste!

Exercitiu de suparare colectiva

Daca tot ne suparam, ce-ar fi sa ne suparam pe cine ar trebui, in acest moment, sa fie dupa gratii? Ce ziceti de-o suparare pe bune pe tovarasul Ion Iliescu, care le multumea minerilor pentru interventia lor, cerindu-le solidaritate si la bine si la rau? Sau de-o suparare pe tovarasul Adrian Paunescu, revarsat pe ecranele posturilor TV, vorbind despre valori autentice?

Suparatilor pe Corina Suteu, pe Cristi Neagoe, pe banii aceia multi cheltuiti pe expozitie le dedic si eu un cintecel al doamnei Corina Chiriac.

"Tara mea cu ochi frumosi/ Tara mea cu feti frumosi/ Tara mea cu oameni buni/ Cind te vad pe harta lumii/ Caut locul meu stiut/ Unde-am supt la sinul mumii/ Si-unde m-am nascut./ Unde-as fi ma-ntorc la tine/ Fiindca aici e cel mai bine/ Tara mea cu ochi frumosi!"

Echipa tangaProject: Vera Ion, Ioana Paun, David Schwartz, Andrei Ionita, Andreea Esanu, Alex Fifea, Cristina Gavrus, Monica Marinescu, Sinziana Nicola, Sorin Poama, Gabriel Sandu, Andrei Serban, Paul Dunca