Un TIFF de nota 10

Festivalul Transilvania a avut in acest an o incarcatura speciala, pentru ca a reusit sa-l aduca la Cluj-Napoca pe Lucian Pintilie, tatal Noului Cinema Romanesc. A proiectat cele zece filme ale acestuia, iar la citeva dintre ele cineastul a venit pentru a discuta cu publicul (cu ironia caracteristica, dar mult redusa). De obicei reticent cu aparitiile publice, Lucian Pintilie a fost o fiinta sociala cit pentru citiva ani. Iar ce a spus la gala de inchidere, cind a primit din miinile lui Corneliu Porumboiu Premiul de Excelenta, pentru unii a sunat ca gluma sau ironie, dar mie mi s-a parut o recunoastere generoasa si, de ce nu, o predare publica de stafeta: "Nu stiu daca premiul acesta e pentru mine sau pentru Corneliu. Daca e pentru mine, atunci va multumesc". In spatele lui, Corneliu Porumboiu parea stinjenit.

Marin Karmitz si Jacqueline Bisset – da, Michael York – nu

La TIFF a venit pentru prima oara si prietenul lui Lucian Pintilie, Marin Karmitz. Emigrat din Romania la virsta de 9 ani, in 1947, acesta a acceptat invitatia Festivalului Transilvania probabil si pentru ca Lucian Pintilie urma sa vina. Nu are o relatie strinsa cu Romania, unde a mai fost de doua ori in anii ‘90, cind l-a coprodus pe cineast. Masterclassul pe care l-a tinut a fost foarte interesant. Sa afli de la unul dintre cei mai respectati producatori de film europeni si de la unul dintre cei mai mari distributori de filme si exploatatori de sali din Franta ca "trebuie sa fii mereu impotriva a ceva" si ca trebuie sa indraznesti sa faci lucrurile pe care ceilalti nu vor sa le faca e util in orice domeniu ai activa. "Trebuie sa fii in principal impotriva academismului, sa provoci formele dominante. Oamenii nu recunosc noul imediat si il resping. Asa fac festivalurile, corporatiile, criticii sau televiziunile." Cu voce domoala (nu mai vorbeste romaneste), dar ferma, Marin Karmitz da verdictele cu luciditate. El spune ca "de la caderea Zidului Berlinului nu s-au gasit noi moduri de exprimare a libertatii" si ca, desi nu vrea sa le spuna cineastilor romani ce sa faca, stie ca "o scoala trebuie sa evolueze. Se vede si in pictura. Dupa un artist puternic trece prin faze vulgare si de imitatie pina cind alt artist puternic apare". Datoria producatorului e, prin urmare, aceea "de a veghea ca moda si dorinta de a placea si de a fi recunoscut a regizorului sa nu ii inabuse talentul". Dupa 80 de filme produse – printre care filme realizate de Claude Chabrol, Alain Resnais, Abbas Kiarostami, Krzysztof Kieslowski, Gus Van Sant sau Lucian Pintilie, Marin Karmitz a avut timp sa dezvolte si o teorie (desi e de parere ca nu stie ce calitati trebuie sa aiba un bun cineast). El spune ca, daca producatorul e moasa, distribuitorul de filme e pediatrul. Dar e imposibil sa fii si mama, si moasa, si pediatrul in acelasi timp. De aceea, trecind prin toate compartimentele cinema-ului (de la cel care cumpara sandvisurile pina la regizor), si-a dat seama pina la urma care ii e locul. In 1967 a fondat mk2, propria casa de productie, iar in 1974 a deschis prima sala, la Paris. A venit la Cluj-Napoca insotit de cei doi fii ai sai, Nathanael (care a preluat mk2 de citiva ani) si Elisha.

Alt invitat de marca al TIFF-ului a fost actrita britanica Jacqueline Bisset, care a fost radioasa si placuta cu toate ocaziile in care a aparut in public. A participat la proiectia cu Balanta lui Lucian Pintilie – despre care avea sa marturiseasca pe urma cu sinceritate ca a fost primul film romanesc vazut vreodata. A mers apoi sa vada si Loverboy, motiv sa se intretina cu Ada Condeescu la petrecerea de dupa gala de inchidere. Jacqueline Bisset a povestit la intilnirea cu presa despre orice a fost rugata, cu o disponibilitate curajoasa. A spus ca pentru ea ultimii trei ani au fost grei pentru ca s-a despartit de o mare iubire si a povestit despre relatia cu mama ei, de care a trebuit sa aiba grija de la virsta de 15 ani pentru ca s-a imbolnavit de scleroza multipla si de dementa. (Totul pornind de la replica "Am avut o viata destul de agitata. Nu cred ca vreti sa aflati amanunte…"). Si Michael York trebuia sa vina impreuna cu sotia sa, Pat York (o expozitie de fotografie a acesteia a fost vernisata in lipsa la Cluj), dar o problema de sanatate i-a retinut la Los Angeles.

Junele Porumboiu – un fel de mascota a festivalului

Daca ironia lui Lucian Pintilie de pe scena era veritabila, ea se referea la faptul ca junele Porumboiu a fost in acest an un fel de mascota a festivalului. Desi a venit la Cluj doar pentru gala de inchidere, el a aparut pe afisul editiei, imbracat intr-un tricou de nationala de fotbal si cu numarul 10 pe piept. Iar spotul festivalului (regizat nu de Radu Muntean, cum se intimpla de regula, ci de Marian Crisan) ii surprindea pe cei trei actori din A fost sau n-a fost? – Teo Corban, Ion Sapdaru si Mircea Andreescu – dezbatind in studioul TV pe tema "A fost sau n-a fost fault in careu?", cu Corneliu Porumboiu intervenind in direct si repovestind faza (pe care Mircea Andreescu a schitat-o, ca in Politist, adjectiv, pe tabla). Motivul prezentei lui Corneliu Porumboiu e faptul ca este singurul regizor roman care a luat de doua ori Trofeul Transilvania (competitia e destinata debutului si celui de-al doilea film).

Judecind dupa lungmetrajele noi prezentate in sectiunea Zilele Filmului Romanesc e vizibila o detasare binevenita de curentul neorealist. Exceptie face Principii de viata, de Constantin Popescu, prezentat si in competitie si distins ex-aequo pentru regie. Chiar si el trebuia sa fie initial regizat de Radu Jude si, dupa doi ani de stat pe tusa, a fost reluat de autorii sai, Razvan Radulescu si Alexandru Baciu. Filmul incepe neconvingator, dar urca, pentru a recadea la final. In general lipseste ceva. Vlad Ivanov, in primul rol principal in cinema, e foarte bun (mai putin in scena finala). Prezentat in avanpremiera mondiala, Visul lui Adalbert, debutul in lungmetraj al lui Gabriel Achim, aduce o privire proaspata si un gen de comedie neagra nepracticat la noi pina acum. El isi plaseaza actiunea in 1986, a doua zi dupa ce Steaua a cistigat Cupa Campionilor Europeni si are ca personaj principal un subinginer (Gabriel Spahiu – foarte bun in primul sau rol principal) care e un maestru al compromisurilor. Filmul a fost o mare surpriza a festivalului, dar probabil faptul ca a fost prezentat cu putin timp inaintea galei de inchidere l-a indepartat de palmares. Gabriel Achim a gindit si o modalitate inedita de a pregati lansarea filmului (la toamna). Intrati pe http://www.noapteamagica.ro/ si veti vedea.

Alt debut – Tatal fantoma de Lucian Georgescu (avindu-l coscenarist pe Barry Gifford, fost colaborator al lui David Lynch) e o incercare nereusita de a imbina lovestory-ul cu biografia (Gifford are o biografie asemanatoare celei a eroului interpretat de Marcel Iures) cu o sub-intriga de thriller cu mafioti rusi si cu tentative de comentarii vagi pe marginea istoriei si a cinematografului. De fapt, e atit de stingaci incit e greu si sa intuiesti care i-a fost scopul, motivul pentru care a fost facut. Marcel Iures joaca in engleza pentru ca interpreteaza rolul unui profesor american ce vine in nordul Moldovei pentru a-si cauta radacinile evreiesti si care se indragosteste de sefa Arhivelor Statului din Suceava. Problema nu sint actorii (Mihaela Sirbu, care are ceva din Juliette Binoche, e o surpriza foarte placuta), ci povestea, lipsa ei de sens. Tot in premiera mondiala a fost prezentat filmul conceptual al lui George Dorobantu, Bucharestless, pe care nu l-am vazut, deci nu ma pot pronunta. Pot numai sa spun ca Jay Weissberg, de la "Variety", care a mai scris cind si cind in cotidianul festivalului, "AperiTIFF", a spus ca e o surpriza placuta, dar nu pina la capat. In total, la Zilele Filmului Romanesc au fost aratate 12 lungmetraje si 15 scurtmetraje. Nu stiu daca cine le-a vazut pe toate a putut trasa cu linie punctata directia spre care se indreapta cinematografia romana. Printre lungmetraje tributare neorealismului, unele curajoase sau altele esuate, spectatorii au putut vedea si un snop de scurtmetraje semnate de nume noi. Daca acestea vor deveni noile mari nume ale Generatiei Urmatoare, ramine de vazut. O sa mai spun numai in incheiere ca munca Asociatiei pentru Promovarea Filmului Romanesc a fost rasplatita si ca in acest an festivalul a fost acreditat de FIAPF (International Federation of Film Producers’ Associations). Si ca intre 15 si 19 iunie TIFF-ul se muta la Sibiu unde Tudor Giurgiu planuieste de la anul un festival de film de sine statator. Poate aceasta initiativa se va solda si cu mai multe sali de cinema…

––-

Palmares TIFF 10

» Trofeul Transilvania – Sin retorno/Fara cale de intors de Miguel Cohan (Argentina-Spania)

» Premiul Special al Juriului – O viata insemnata/La vida util de Federico Veiroj (Uruguay-Spania)

» Premiul pentru regie ex-aequo – Runar Runarsson pentru Vulcanul (Islanda) si Constantin Popescu pentru Principii de viata (Romania)

» Premiul pentru scenariu – Ana Cohan si Miguel Cohan pentru Sin retorno/Fara cale de intors

» Premiul pentru interpretare (feminina sau masculina) – Elodie Bouchez pentru The Imperialists Are Still Alive!/Imperialistii nu au murit! de Zeina Durra (SUA)

» Premiul pentru imagine – Linda Wassberg pentru Apflickorna/Maimute de Lisa Aschan (Suedia)

» Premiul Zilele Filmului Romanesc pentru lungmetraj – Morgen de Marian Crisan

» Premiul Zilele Filmului Romanesc pentru scurtmetraj – Bora Bora de Bogdan Mirica

» Premiul Zilele Filmului Romanesc pentru debut – Periferic de Bogdan George Apetri

» Premiul Publicului (pentru un film din competitie) – Oxygen de Hans Van Nuffel

» Premiul de Excelenta – Lucian Pintilie

» Premiul pentru Contributia Adusa la Cinematografia Mondiala – Jacqueline Bisset

» Premiul pentru intreaga activitate – Michael York

» Premiul pentru Contributia Adusa la Cinematografia Europeana – Michele Placido

» Premiul pentru intreaga cariera – George Motoi

» Premiul editiei a X-a a TIFF-ului – Marin Karmitz

» Premiul editiei a X-a a TIFF-ului – Oleg Mutu

» Premii speciale pentru prietenii festivalului – Lucian Georgescu (GAV) si Marius Iurascu (director RADEF RomaniaFilm)

» Premiile Concursului National de Scenarii organizat de HBO Romania in parteneriat cu TIFF: Matei-Alexandru Mocanu pentru scenariul O crima banana (documentar), Marian Enache pentru Burnt Out (scurtmetraj) si Paul Cioran pentru De aici va descurcati singuri (lungmetraj).

» Premiul competitiei locale: Jucaria de Laura Punkosti si Casa Blanca 1 pm de Octavian Fedorovici.