72 de ani de când un preot ieşean a fost ucis cu sânge rece. Se desfăşoară o cercetare pentru ca acesta să poată fi canonizat

„Ziarul de Iaşi” v-a descris în trecut povestea tulburătoare a acestuia şi paşii care urmează în cauza de beatificare, ce a început în decembrie 2021. În ziua de joi, 16 decembrie 2021, cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor din Vatican, a autorizat iniţierea unei cercetări cu privire la martiriul preotului ieşean, iar în ianuarie s-a constituit Tribunalul bisericesc al Cauzei „Dumitru Matei”, iar membrii acestuia au depus un jurământ de fidelitate faţă de adevărul istoric şi teologic.

Născut în iulie 1913, înainte de începerea Primului Război Mondial, Dumitru Matei a intrat în Seminarul Catolic Diecezan din Iaşi la vârsta de 14 ani, în 1927. 12 ani mai târziu, în 1939, în buza începerii celei de a doua conflagraţii mondiale, Dumitru Matei este hirotonit preot în capela Institutului Notre Dame de Sion din Iaşi. Următorii nouă ani din viaţă şi-i petrece în capitala Moldovei, până în 1948, când trebuie să fugă, urmărit fiind de securişti. La finalul celui de-al Doilea Război Mondial primeşte titulatura de ”specialist în serviciul săracilor”, primind şi distribuind ajutoare venit din străinătate, mai ales din SUA, pentru cei înfometaţi după război.

„Tânărul preot şi-a împlinit exemplar misiunea, a stat la dispoziţia tuturor, indiferent de confesiune: evreii din Iaşi, prigoniţi în timpul prezenţei naziste, veneau la părintele Matei ca la un tată spiritual; pe mulţi prizonieri i-a adăpostit în diferite locuri, iar unii au recunoscut că numai datorită lui au scăpat cu viaţă. După instalarea puterii comuniste, în multe locuri din ţară s-au organizat grupări de rezistenţă anticomuniste, iar într-o astfel de grupare s-a integrat şi părintele Matei, care era o «figură centrală», considerat a fi o «personalitate de excepţie, inteligent, cu convingeri ferme»“, au precizat reprezentanţii Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi.

Pe 15 mai 1948 s-au făcut primele arestări din rândul anticomuniştilor de la Iaşi, dar părintele Matei abia a scăpat de acestea, primind din partea episcopului Anton Durcovici permisiune să părăsească oraşul Iaşi şi să se ascundă. Acesta a supravieţuit în diferite case parohiale din ţară şi s-a retras în 1950 în Bucureşti. Acolo a fost arestat pe 18 mai, iar pe 23 octombrie a fost judecat de Tribunalul Militar. Sentinţa: condamnarea la moarte pentru ”spionaj şi înaltă trădare”. A fost executat prin împuşcare în 1951, pe 21 februarie, la Penitenciarul Jilava, iar trupul său a fost abandonat într-o groapă comună.