Caută 
Conflict între asociaţi, tranşat de judecători
A devenit milionar, dar și-a pierdut prietenii în urma unei afaceri terminate la instanță
6 MIN
O prietenie începută în facultate între doi ieşeni s-a sfârşit pe holurile Tribunalului. Cel puţin unul dintre ei nu are însă ce regreta. A intrat în afacerea prietenului său cu buzunarele goale şi a ieşit milionar, după un lung război de uzură purtat în instanţele din Vaslui şi Iaşi. La sfârşitul anului trecut, Curtea ieşeană de Apel a pus punct unei poveşti începute acum două decenii.
SC Agroclaas SRL Iaşi a fost înfiinţată în 2001, de către M.P., societatea având ca obiect de activitate cultivarea cerealelor, legumelor şi plantelor oleaginoase. Ca în multe alte cazuri, societatea îşi avea sediul în apartamentul lui M.P. Bună prietenă cu O.B., administratoarea a cooptat-o un an mai târziu în firmă, cesionându-i cu titlu gratuit jumătate din părţile sociale. Cele două au condus în comun societatea timp de 5 ani.
În noiembrie 2007, femeile şi-au cedat mai departe părţile sociale către soţii lor, C.P., respectiv I.B. Aceştia erau prieteni din facultate, aşa că lucrurile păreau să meargă strună. Soţul fondatoarei Agroclaas se ocupa de activitatea comercială a societăţii şi ocupa funcţia de administrator, în timp ce I.B. răspundea de partea de producţie de la punctul de lucru din Fălciu. În cei mai buni ani ai săi, societatea administra o suprafaţă de peste 800 ha de teren, pe raza judeţelor Iaşi şi Vaslui, având totodată un patrimoniu solid, constând în clădiri şi utilaje de profil agricol.
Lucrurile au mers bine până în noiembrie 2010, când între cei doi au apărut primele conflicte grave legate de colaborarea în cadrul firmei, I.B. fiind acuzt că şi-ar fi însuşit o cantitate de grâu aparţinând firmei. O lună mai târziu, în decembrie, I.B. şi-a înfiinţat propria firmă, Agribrad Serv SRL Vaslui, cu un profil similar societăţii în care fusese cooptat cu trei ani înainte, iar despărţirea celor doi prieteni devenea astfel definitivă.
C.P. l-a acuzat pe I.B. de concurenţă neloială şi că ar fi preluat abuziv pentru firma sa peste 200 ha din cele administrate de Agroclaas, folosindu-se şi de utilajele şi angajaţii societăţii sau vânzând în folosul său producţia. Fiecare dintre cei doi şi-a văzut de propriul drum, deşi I.B. rămânea formal asociat în Agroclaas.
În 2013, C.P. i-a trimis lui I.B. o invitaţie oficială la urmarea unei proceduri de mediere, pentru a soluţiona conflictele existente şi a încheia colaborarea în Agroclaas. Iniţiativa nu a avut nicio finalitate concretă. Dimpotrivă, I.B. s-a adresat procurorilor, acuzându-l pe C.P. că ia hotărâri în cadrul firmei fără a-l informa şi fără a-l convoca la adunarea generală a asociaţilor. Plângerea a fost soluţionată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi cu neînceperea urmăririi penale, neputându-se găsi niciun prejudiciu. În schimb, a început un proces în faţa Tribunalului Vaslui, în care I.B. cerea excluderea din firmă a administratorului şi lichidarea societăţii. Solicitarea a fost respinsă de judecători, care au dispus dimpotrivă, excluderea lui I.B. din societate. În schimb, având 50% din părţile sociale ale firmei, el urma să primească jumătate din patrimoniul Agroclaas.
Conflictul dintre cei doi foşti prieteni intra astfel în faza sa financiară. Sentinţa a fost atacată de C.P., care a arătat că Tribunalul Vaslui dispusese practic mai mult decât i se ceruse. Argumentul a fost acceptat de Curtea de Apel, care a menţinut excluderea lui I.B. din firmă, dar a anulat obţinerea de către acesta a jumătate din patrimoniu.
Victoria administratorului Agroclaas a fost însă doar de scurtă durată. Un nou proces a fost deschis tot în 2017 de I.B., de această dată la Tribunalul ieşean. Fostul asociat cerea, simplu, echivalentul în bani a jumătate din patrimoniul societăţii din care fusese exclus, evaluându-şi partea la 1,1 milioane lei. Pretenţiile au fost majorate ulterior la 1,8 milioane lei. În apărare, C.P. a afirmat că reclamantul nu avusese de fapt niciun aport concret la societate. Soţia lui I.B. primise gratuit jumătate din părţile sociale, iar atunci când cele două femei îşi cedaseră drepturile în firmă către soţii lor, nu avusese loc nicio tranzacţie financiară. C.P. se declara de acord să plătească, dar în niciun caz peste 1 milion de lei, mai ales în condiţiile în care fostul său partener de afaceri se folosea în continuare de activele societăţii din zona Fălciu. C.P. cerea la rându-i să fie despăgubit cu 5,2 milioane lei pentru faptul că Agribrad SRL, societatea înfiinţată de I.B. preluase 200 ha din cele administrate de Agroclaas.
Dezbaterile în faţa Tribunalului s-au prelungit timp de trei ani, cu expertize, audieri de martori şi cereri reconvenţionale, judecătorii încercând să descurce iţele întregii afaceri. În cele din urmă, dincolo de noianul de acuze reciproce, s-au rezumat la faptele care puteau fi demonstrate cu acte clare. Astfel, ei au constatat că I.B. apărea să fi contribuit când intrase în societate, cu 75.600 lei, jumătate din capitalul social. Chiar dacă C.P. afirma că acest aport fusese doar formal, actul constitutiv din 2007 arăta altceva. Legea nu permite ca asociatul exclus să primească o cotă proporţională din patrimoniul social, dar îi dă dreptul la echivalentul său bănesc. Iar în stabilirea acestei sume, singurul factor de influenţă este numărul de părţi sociale pe care le deţinea, indiferent cum le obţinuse. Nu avea nicio relevanţă că nu mai activa în cadrul firmei din 2010, nici că prestaţia sa în cadrul societăţii era considerată ca infimă ori dacă a contribuit măcar cu ceva la bunul mers al societăţii.
„Împrejurarea că societatea a fost înfiinţată de soţia asociatului C.P., că aceasta a cesionat cu titlu gratuit soţiei reclamantului-pârât 50% din părţile sociale, după dobândirea unei părţi importante a patrimoniului actual al societăţii, precum şi faptul că cele două asociate au cesionat cu titlu gratuit, fiecare către propriul soţ, părţile sociale deţinute în anul 2007 nu afectează dreptul reclamantului-pârât la contravaloarea a 50% din valoarea patrimoniului social al Agroclaas”, au conchis magistraţii Tribunalului.
Odată acest lucru stabilit, se mai punea doar problema sumei concrete pe care I.B. era îndreptăţit să o primească. Judecătorii s-au raportat la situaţia patrimonială a societăţii la data de 20 februarie 2017, când I.B. fusese exclus din firmă, prin decizia judecătorilor vasluieni. Au fost luate în calcul practic toate componentele patrimoniului firmei, până la o vidanjă de apă, un banc de lucru, o menghină, o balanţă analitică sau un automobil Seat Cordoba. Magistraţii au evaluat la aproape 370.000 de lei despăgubirile datorate de I.B. către C.P. pentru lipsa de folosinţă a unor bunuri din Fălciu. Suma a fost compensată cu cea rezultată din evaluarea patrimoniului societăţii, rezultând 1,4 milioane lei. Sentinţa a fost atacată de ambele părţi în faţa instanţei superioare. Curtea de Apel a respins ambele contestaţii, sentinţa Tribunalului rămânând definitivă pe 28 decembrie.
