A fost un campionat corect?

În miercurea care a trecut, fotbalul românesc a rezolvat toate enigmele play-out-ului Ligii I. Ştim cine pică, ştim cine dă baraj pentru Liga a II-a, ştim cine dă baraj pentru baraj european etc. Plus că penultima etapă din play-off ne-a răspuns la toate întrebările, rămânând o simplă excepţie, dependentă de finala Cupei României. Care finală, nu prea are cum să ne răstoarne grila preconcepută, sau postconcepută rezultatelor de marţi-joi.

Să încercăm să răspundem la întrebarea din titlu. Atât în play-off, cât şi în play-out, au abundat rezultatele nescontate, mai ales meciuri câştigate de oaspeţi. Pentru cei care consideră, în mod clasic, că rezultatul normal este „1”, iar celelalte sunt surprize, pentru cei care consideră că surprizele înseamnă ceva ce iese din cercul strâmt al raţiunii fotbalistice, mai exact rezultate aranjate la mesele din penumbră, şi mai exact „blaturi”, vremurile anilor '90 (ale cooperativelor) au renăscut. Vorba microbistului român de ani şi ani: ceea ce pricep este normal, ceea ce depăşeşte înţelegerea mea e blat. Numai că FRF a reuşit să conceapă un sistem competiţional în care miza este prezentă la toate nivelele ceea ce, aproape elimină posibilităţile de fixuri. Să privim o parte din rezultatele echipei UTA din play-out: 1-0 cu Dinamo, 2-1 cu Astra (deplasare), 0-1 cu Hermannstadt, 0-1 cu Chindia, 1-2 cu Poli Iași (acasă). Plus un 0-0 la Voluntari (deplasare), în care atacantul arădean Hora a ratat un penalty. Orice microbist NORMAL, care adoră rezultatele NORMALE, poate avea neuronii scurt-circuitaţi. UTA este o echipă fără nici un partis-pris la barajele europene, fiindcă nu a reuşit să-şi obţină licenţa UEFA din cauza unor căscaţi proprii. Iar UTA s-a jucat pe sârmă cu rezultatele, nefiind scutită de emoţiile retrogradării până aproape de ultima etapă. Să credem, ca toţi experţii holly-bolly-woodieni de pe site-uri, că şi-a făcut bani de pe urma eșecurilor din play-out? Iar la celelalte meciuri nu s-au înţeles la preţ cu inamicii? Fals. UTA este o echipă care ştie să joace mai bine în deplasare decât pe teren propriu, conform tacticii de joc. Cumva, la fel ca Politehnica Iaşi, atât pe vremea lui Pancu, cât şi a lui Nicolo Napoli. Iar efectele pandemiei, cu meciuri în unică manşă şi fără public, au nivelat diferenţele şablonarde între „acasă” şi „deplasare”. Episodul neplăcut al finalului de play-out s-a petrecut la Ovidiu, Astra Giurgiu, părăsită de patronul penal, a tras pentru a salva corabia de la retrogradare. Iar când s-au terminat toate celelalte meciuri şi se ştia verdictul retrogradării, fundaşii Astrei au stat capră în faţa lui Chiţu şi au primit gol într-al şaselea minut de prelungire, trimiţând pe nemeritate Viitorul la baraj european şi pe FC Argeş în şedinţă.

Şi ajungem la play-off unde toate prejudecăţile au fost văcsuite. Clinceni, scula FCSB? 2-2 pe terenul lui Becali. Sepsi, sluga CFR? 1-0 în Gruia. Ce-i drept, play-off-ul începuse cu rezultatele scontate de savanţii holly(bolly)woodieni, dar (probabil) paradigma a fost violată de reacţia vituperantă a presei. Partea urâtă a fost chiar în etapa penultimă de-abia scursă. După un 2-2 scos cu dinţii în faţa lui Sepsi şi victoria CFR la Botoşani, Gigi Becali – scos din lupta pentru titlu – a pus de-o răzbunare mioritică. „Las'că n-or să urce ungurii de la Sepsi pe locul III, că nu vreau io”. Şi-a trimis titularii în vacanţă, a jucat meciul cu Craiova cu copiii şi echipa secuiască a rămas cu buzele umflate. Dacă Gigi Becali ar fi avut oleacă de memorie, şi-ar fi amintit că, în urmă cu patru ani, Viitorul lui Hagi câştiga titlul în defavoarea FCSB, cu sprijinul Craiovei prin aceleaşi mijloace. Patronul oltean Rotaru, un Becali în miniatură, şi-a trimis schimbul de mâine în meciul cu Viitorul şi rezultatul a fost pe măsură. Şi-o fi amintit Becali? Poate nu, poate da, însă recenta „ură” faţă de Sepsi a prevalat în faţa dorului de răzbunare trecut.

A rămas în sezonul fotbalistic finala Cupei României. CSU Craiova – Astra, cu o echipă retrogradată în prim-plan. Mulţi spun că jucătorii Astrei, neplătiţi cu lunile şi simţind miros de desfiinţare, nu se vor bate pentru un trofeu iluzoriu, despre care nu se ştie dacă va însemna şi o participare europeană. Că, până la urmă, li se va face, indirect, dreptate, şi covăsnenilor de la Sepsi, lucraţi mizerabil de satrapul mioritic din Pipera. E, însă, o simplă ipoteză. Poate că Găman, Răduţ, Crepulija, Vali Gheorghe, Stahl şi ceilalţi „astrali” vor să se despartă de un simbol muribund cu o amintire frumoasă. Poate. Dar nu ştim.

În concluzie, a fost un campionat curat au ba? În linii mari da, majoritatea rezultatelor demonstrând asta. Dar uite că sunt rezultate piezişe care ne amintesc paradoxul că anii minunaţi ai generaţiei de aur au fost şi anii campionatelor mustind de rezultate măsluite.