Alegem

La început credeam că îmi va fi foarte uşor să scriu acest text. Constat că nu este aşa deoarece, deşi lucrurile îmi sunt cât se poate de limpezi, trebuie să ofer argumente. Aţi ghicit: este vorba de opţiunile pentru scrutinul de duminică (europarlamentare + referendum). Demersul meu n-are nimic original: pe de o parte, am făcut publică, în circumstanţe similare, alegerea mea; pe de alta, văd că foarte numeroşi sunt cei care ţin să se ştie (şi în fond, de ce nu?) ce vor face duminică în cabina de vot. Nu dau lecţii şi nu ofer soluţii miraculoase: mă bazez, înainte de orice, pe logică şi pe bunul simţ. Fapt pentru care spun imediat că e imperios necesar, că e vital să votăm duminică. Am oroare de vorbele mari, dar trebuie să fim conştienţi că România a ajuns într-o fundătură şi că numai o reacţie puternică duminică poate schimba datele problemei. Fraza de dinainte mă scuteşte de alte consideraţii preliminare.

Evident, ştiu cu cine nu aş vota sub nici o formă. Deriva regimului Dragnea a fost tot mai vizibilă în ultima vreme, alunecând periculos către un autoritarism specific partidului-stat. Inclusiv în această campanie au fost evenimente – arestarea unor protestatari paşnici la Topoloveni, transformarea oraşului Târgovişte într-un ţarc în care intrai dacă ştiai… parola etc. – ce ridică neliniştitoare semne de întrebare. Dragnea a practicat şi practică un discurs incoerent, agresiv, a fost tot mai clar că ceea ce îl preocupă este să îşi salveze pielea. E aiuritor, de altfel, că în cuvântările de campanie liderii PSD erau preocupaţi să diabolizeze Uniunea Europeană, văzută ca sursă a tuturor relelor (ne tratează ca o ţară de rang inferior, ne trimite fructe şi legume stricate, peşte otrăvit etc.; de notat că, atunci când perora despre peştele contaminat, Dragnea se făcea că uită să menţioneze că marfa fusese introdusă în România de o reţea românească, aflată în cârdăşie cu nişte reţele internaţionale, a căror neutralizare a fost posibilă tocmai graţie colaborării dintre statele europene). Candidaţii PSD au învăţat să se bată cu pumnul în piept şi să repete, obsesiv, că trebuie să trimitem la Bruxelles "patrioţi" care, vezi bine, să nu "voteze împotriva României" (şi, prin urmare să închidă ochii la toate ticăloşiile comise de guvernarea PSD-ALDE). Şi ce "patrioţi" vrea să trimită PSD la Bruxelles? Păi, patrioţi unul şi unul, sau – mă rog – una şi una: pe Maria Grapini, care din prea mult patriotism stâlceşte limba română în fel şi chip, pe o mai jună doamnă al cărei nume este Gabriela Zoană şi care a declarat la TV că vrea să lupte împotriva "eurosceptismului" (da, aţi citit bine: "eurosceptismul"). Mai e o doamnă care vine de la Antena 3, Carmen Avram, şi care ţine discursuri aberant-patetice, dovedind o totală necunoaştere a problematicii europene, apoi tot de la Antena 3 un preot (cel puţin aşa pretinde el), Chris Terheş, specializat în denunţuri mincinoase, apoi Claudiu Manda despre a cărui inteligenţă ne-am făcut o idee atunci când prezenta rezultatele (fantasmagorice) ale anchetelor întreprinse de comisia SRI pe care o prezida, şi să nu-l uităm pe Dan Nica, unul dintre cei care "denigrau" (aşa se spune în limbaj pesedist, nu-i aşa?) România când afirma, de la tribuna Parlamentului European, că ţara noastră este campioana abuzurilor şi nedreptăţilor etc., etc. Pe scurt, eu sper ca rezultatele PSD-ului la aceste alegeri să fie pe măsura campaniei mizerabile pe care au dus-o.

Şi au dus-o alături de aliatul lor de la guvernare, ALDE, care propune la alegeri un trio sinistru: Norica Nicolai – Daniel Barbu – Renate Weber. Acest partid, condus de o nulitate spilcuită, Călin Popescu Tăriceanu, şi-a făcut vad profitând de credulitatea celor care au impresia că, votându-l, nu se compromit precum votanţii pesedişti. Greşesc: se compromit în egală măsură. În fine, să nu credeţi că voi avea cuvinte de laudă pentru PRO România lui Ponta: îl ştim prea bine pe Victor Ponta ca să ne facem iluzii. Are însă acum, s-o recunoaştem, un rol pozitiv: îl atacă pe Dragnea şi "ciupeşte" din voturile PSD.

Ştiu ce nu voi vota, ştiu totodată ce voi vota: Alianţa 2020 USR-PLUS. Are, în opinia mea, ce mai bună listă de candidaţi: oameni – majoritatea tineri – cu studii strălucite, în ţară şi în străinătate, vorbitori de limbi străine, cu experienţă în politică sau cu stagii în diverse organisme civice, oameni care au deja o biografie convingătoare şi de ale căror bune intenţii nu am nici un motiv să mă îndoiesc: Dragoş Tudorache, Cristian Ghinea, Dragoş Pâslaru, Clotilde Armand, Nicolae Ştefănuţă, Ramona Strugariu – rog să fiu iertat că trebuie totuşi să mă opresc aici. Mi se pare semnificativ faptul că această Alianţă – cu Dacian Cioloş în frunte – a fost supusă unor atacuri abjecte de către propaganda PSD-ALDE. De acord, nu a fost totul perfect în campania pe care a dus-o Alianţa USR-PLUS, au fost şi unele intervenţii nefericite, dar nici nu putem cere perfecţiune de la o formaţiune atât de tânără. Am certitudinea că ne va reprezenta cu brio la Bruxelles.

Văd că e modă printre cei care îşi fac publice opţiunile ca atunci când aleg un partid să dea cu piatra în partide concurente, dar aflate de aceeaşi parte a baricadei. Refuz acest demers. Doresc sincer ca PNL să obţină un scor cât mai bun, mai ales că sondajele sunt încurajatoare. PNL are un electorat important care trebuie să se mobilizeze. Sunt şi acolo oameni pe care îi preţuiesc, la fel cum am o reală simpatie pentru candidata independentă Gregoriana Tudoran: îi doresc succes. Vom mai vorbi despre toate astea, la alegerile locale şi la cele legislative. Deocamdată, linia de demarcaţie e clară între alianţa de la guvernare, anti-europeană, populistă, mincinoasă, şi forţele politice ataşate valorilor europene.

Un cuvânt şi despre referendum, care este şi el de o însemnătate crucială. Aţi văzut că puterea a încercat prin toate mijloacele să-l saboteze, în speranţa invalidării lui. Un DA la referendum înseamnă o gură de oxigen pentru justiţia independentă. Şi, de fapt, o gură de oxigen pentru noi toţi: altfel, riscăm să ne sufoce impostorii, demagogii, hoţii, ticăloşii.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, critic literar şi scriitor