Austeritatea din 2010: consecinţe surprinzătoare

Dacă ne uităm însă pe date, concluziile sunt diferite. Intuiţiile pe care se sprijină discursul stângii cu privire la austeritate se dovedesc înşelătoare. Datele la care mă refer aici sunt furnizate de Eurostat şi privesc procentul persoanelor afectate de sărăcia în muncă, procentul persoanelor afectate de privaţiuni materiale, procentul persoanelor afectate de privaţiuni materiale severe, inegalitatea veniturilor (raportul dintre prima şi a cincea chintilă) şi indicele Gini. Să le luăm pe rând. Nivelul sărăciei în muncă: în 2009 era de 17,4%, în 2010 de 17,9% şi în 2011 de 19,1% (în 2017 era de 17,2%). Asta sugerează că în perioada de austeritate nivelul sărăciei în muncă a crescut, deci că angajaţii cu venituri mici au fost afectaţi.

Persoane afectate de privaţiuni materiale: 49,2% în 2009, 48,7% în 2010, 47,9% în 2011. Paradoxal, procentul creşte la 49,1% în 2012, când guvernele Ponta 1 şi 2 anulează practic măsurile de austeritate. Creşterea este însă punctuală, fiindcă din 2013 se reia trendul descrescător (în 2017 nivelul ajunge la 37,1%).

Cu alte cuvinte, în 2010 şi 2011, anii în care au fost aplicate măsurile de austeritate, nivelul de sărăcie scade, el aflându-se pe un trend descendent din 2007 încoace.

Acelaşi lucru îl constatăm şi dacă ne concentrăm pe procentul persoanelor afectate de privaţiuni materiale severe: 32,1% în 2009, 30,5% în 2010, 29,5% în 2011. Avem aceeaşi creştere temporară în 2012 – 31,1% – după care trendul descendent se reia (ajungând în 2017 la 19,4%).Inegalitatea veniturilor (raportul dintre prima şi a cincea chintilă): 6,5 în 2009, 6,1 în 2010, 6,2 în 2011. În 2010 şi 2011 avem cel mai mic nivel de inegalitate a veniturilor din 2007 încoace (în 2017 era de 7). Indicele Gini: 34,5 în 2009, 33,5 în 2010 şi tot 33,5 în 2011. În 2010 şi 2011 avem cel mai scăzut indice Gini din 2007 încoace (în 2017 era de 35,1).

Să recapitulăm. În 2010 şi 2011 nivelul de sărăcie scade, cu excepţia sărăciei în muncă. La fel scad şi inegalitatea veniturilor şi indicele Gini – la cele mai mici niveluri din 2007 încoace.

Pe scurt, nivelul de sărăcie scade, deci persoanele sărace şi vulnerabile nu sunt afectate de măsurile de austeritate, în timp ce inegalitatea dintre venituri scade şi ea. În consecinţă, datele nu pot conduce decât către o singură concluzie: măsurile de austeritate au afectat persoanele din clasa de mijloc şi de sus într-o proporţie semnificativ mai mare decât pe cele din clasa de jos. Cu alte cuvinte, măsurile de austeritate au vulnerabilizat preponderent clasa de mijloc.

Asta s-ar fi putut infera, de exemplu, şi din observaţia că la protestele care debutează în 2012 şi care continuă neîntrerupte de atunci încoace participă (aproape) exclusiv persoane din zona clasei de mijloc urbane. Convingerile ideologice ale protestatarilor pot fi foarte diferite între ele, dar faptul că toţi protestatarii (sau cel puţin imensa lor majoritate) aparţin clasei de mijloc rămâne ne­schimbat.

Acum, ce ştim din istorie că se întâmplă atunci când clasa de mijloc este (sau se simte) vulnerabilizată? Ei bine, ştim că în astfel de condiţii clasa de mijloc se radicalizează. Fascismul, de exemplu, a fost (şi) o consecinţă a radicalizării clasei de mijloc în condiţiile în care statutul ei a fost vulnerabilizat de efectele primului război mondial.

Nu e de mirare, atunci, că în ziua de azi clasa noastră de mijloc e radicalizată – fie prin fantezii fascistoid-tradiţionaliste, fie prin fantezii libertarian-minarhiste – şi, în general, prin fantezii autoritariste, antidemocratice – fie inclusiv prin radicalizrea discursului progresist (ca marcă de status). Şi nu e de mirare nici că radicalizarea asta s-a produs vizibil după 2010.

Aşa că, dacă aş fi vreun stateg al stângii locale, aş opri urgent discursurile de ostilizare a clasei de mijloc, inclusiv discursurile care pretind că austeritatea a adus beneficii clasei de mijloc, şi aş construi, la fel de urgent, strategii de deradicalizare, pentru a câştiga un aliat de care am nevoie. Dar cum nu sunt vreun strateg al stângii locale, îmi fac rezerve de popcorn şi urmăresc relativ amuzat spectacolul.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist