Caută 
1 MIN
Răspunsul la întrebarea din titlu pare simplu, accesibil tuturor: oficial, pe 7 februarie 2005 a ieşit de sub tipar prima ediţie. Însă, aşa cum un copil apare pe lume nu când părăseşte pântecele mamei, ci încă de la concepţie, la fel şi despre această publicaţie unică în lumea ortodoxă se poate spune că are o geneză pe care nu o poate cuprinde acea bandă de date a primului exemplar imprimat. Iar dacă extindem discuţia la contextul şi persoanele care au contribuit la lansarea şi creşterea primului cotidian creştin din România, devine şi mai provocatoare încercarea de a-i descifra "certificatul de naştere".
Să luăm ca punct de pornire momentul în care regretatului jurnalist Florin Zamfirescu, unul dintre cei mai străluciţi "făcători de gazete", i-a venit ideea de a propune Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, în numele laicatului ortodox, lansarea unui cotidian cu perspectivă creştină? Sau răspunsul prompt al Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, actualul Părinte Patriarh Daniel, care a binecuvântat şi a sprijinit această lucrare? Categoric, da, amândouă momentele sunt semnificative. Dar şi înainte, şi după această decizie importantă din istoria presei, putem (şi avem datoria morală de a) identifica şi numi pe cei care au contribuit, direct sau indirect, la ceea ce a fost şi a rămas, până acum, "singurul cotidian ortodox din lume". Nu putem aborda exhaustiv subiectul, însă putem măcar enumera câteva persoane şi conjuncturi, la nivel simbolic şi în duh de recunoştinţă.
Cu siguranţă, nu este o întâmplare că la Iaşi a debutat acest proiect jurnalistic. Capitala Moldovei e recunoscută pentru şcoala sa de presă, ca şi pentru faptul că mulţi ziarişti de aici au fost şi sunt deschişi către viaţa Bisericii, unii chiar fiind "mădulare vii" ale Trupului lui Hristos. Mitropolia, pe de altă parte, a făcut pionierat în domeniul presei bisericeşti, dovada cea mai elocventă fiind şi lansarea aici, pe 17 aprilie 1998, a primului post de radio ortodox din ţară. Ca atare, erau îndeplinite toate condiţiile pentru ca entuziasmul unei echipe redacţionale ce edita, pe atunci, cotidianul "Lumea Ieşeanului", să găsească suportul fratern şi deschiderea colegială a unui grup de preoţi şi teologi pentru o lucrare unică şi de real folos publicului larg.
În memoria mea afectivă, evoluţia acestei publicaţii reprezintă un parcurs liniar ce uneşte mai multe puncte distanţate cronologic, fără de care nu putem contura chipul "Ziarului Lumina". Îmi amintesc de ziua în care, aflaţi în stăreţia Mănăstirii Golia din Iaşi, la început de februarie 2005, primeam telefonic nu doar binecuvântarea de a imprima primul număr, ci şi titlul de "Lumina" de la Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei de atunci, actualul Părinte Patriarh Daniel. Eram împreună, cum am fost mai mereu în acele vremuri, cu Florin Zamfirescu şi cu Părintele Arhimandrit Vitalie Danciu, cel care a purtat pe umeri, în anii de început, mai ales responsabilitatea asigurării suportului financiar al noii publicaţii (sprijinit fiind şi de Dl Viorel Roman). Dragă mi-e şi truda din redacţia găzduită, pe atunci, de o casă a Bisericii Talpalari din Iaşi, pentru a găsi cea mai potrivită structură a "ediţiei a şaptea" a ziarului, "Lumina de Duminică", lansată la hramul Sfintei Parascheva din octombrie 2005. Nu pot să nu-mi amintesc şi de zbaterea pentru fondarea Tipografiei Albina, Iaşul fiind prima eparhie care achiziţiona, după un plan gândit de acelaşi Florin Zamfirescu, o rotativă de ziare, în special pentru "Lumina", dar şi pentru alte publicaţii.
Între multele amintiri care s-au mai estompat între timp, cea mai vie îmi va rămâne, totuşi, dimineaţa zilei de 7 februarie 2005 când, după o noapte de mers cu maşina de la Iaşi la Bucureşti, am ajuns împreună cu acelaşi Părinte Vitalie la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, purtând un teanc din prima ediţie a "Ziarului Lumina". Bucuria cu care a fost primit acest prim număr atât de către Părintele Patriarh Teoctist, cât şi de către mulţi sinodali a fost ca o confirmare în plus că eram pe drumul cel bun.
Aproape trei ani mai târziu se înfiinţa, integrând şi publicaţiile "Lumina", Centrul de Presă "Basilica", pe 27 octombrie 2007. A fost, practic, prima decizie majoră a noului Patriarh, Preafericitul Părinte Daniel. Jertfa unei echipe inimoase care s-a constituit şi a crescut atât de frumos la Bucureşti (şi cu ajutorul "ieşenilor" Diac. Nicolae Hulpoi şi Cosmin Olinici) a făcut posibilă extinderea la nivel naţional a ziarului. Fapt consfinţit apoi prin decizie a Sfântului Sinod şi consemnat în noul Statut al BOR. Chiar dacă eu nu am rămas parte a redacţiei de la Bucureşti, am avut bucuria să fiu, totuşi, legat de această echipă vreme de peste zece ani, alături de Lucian Apopei şi de ceilalţi colegi de la Iaşi, ca editor al ediţiei regionale de Moldova a ziarului.
Părtaş la fărâme din istoria cuprinsă între anii 2005 şi 2019, în care au fost şi sacrificii sau situaţii greu de gestionat, dar care nu au umbrit niciodată bucuria de a purta în lume cuvânt ziditor, nu pot decât să Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a rânduit să fiu şi eu parte din povestea "Luminii". După cum Îi mulţumesc pentru fiecare ediţie a ziarului, rod al muncii unei echipe profesioniste şi devotate, sub coordonarea celui care a contribuit şi la chemarea şi formarea mea ca slujitor al Bisericii, Părintele Consilier Patriarhal Nicolae Dascălu.
Aş risca un răspuns final la întrebarea din titlu, spunând că "Ziarul Lumina" se naşte, de fapt, cu fiecare ediţie şi, fără a pieri în uitare, renaşte la următoarea. Data de 17 februarie 2022 va consemna nu atât 5.000 de ediţii neîntrerupte ale acestei publicaţii – printre puţinele care se mai tipăresc şi distribuie în întreaga ţară –, cât 5.000 de naşteri. Ce nu vom putea cuantifica vreodată va fi mulţimea celor care, hrănindu-se, de 17 ani, din lumina cuvântului ziditor, au renăscut ori şi-au adâncit vieţuirea în Hristos Domnul. Imprimându-se astfel, adânc, în rotativa veşniciei.
