Când ţoapele îşi fac de cap

Am publicat în primăvara anului trecut (mai precis în numărul din 4 mai 2018), tot la această rubrică, un articol intitulat Triumful ţoapelor, articol care a stârnit un anume ecou printre cititori. Dacă îl amintesc acum este pentru că în ultimele două-trei zile am avut, în cascadă, o serie de exemple ce confirmau şi întăreau, cu prisosinţă, afirmaţiile mele din acel text. Sigur, ofensiva prostului gust e permanentă, mârlănia ne pândeşte şi ne agresează la tot pasul, dar sunt situaţii când, deşi ne-am obişnuit cu multe, excesul de mitocănie şi de golănie ne şochează. Revelatorul – sau, ca să folosesc o imagine la fel de uzată: hârtia de turnesol – a fost în acest sens, mai întâi, audierea în comisiile parlamentare a miniştrilor propuşi în noul guvern Orban.

Cele trei „victime” cărora li s-a dat aviz negativ erau cunoscute dinainte. Nu m-a convins domnul propus la Dezvoltare, care e poate (dar ce zic: e cu siguranţă) un foarte priceput om de afaceri, dar din punct de vedere intelectual e mai curând precar: nu e Andruşcă însă îl talonează îndeaproape pe Petre Daea. În schimb, tratamentul aplicat dnei Violeta Alexandru a fost profund nedrept. Fiind vorba de Ministerul Muncii, un minister-cheie (ca şi finanţele, de altfel), pesediştii trebuiau să pună placa binecunoscută, cu tăierile de pensii şi salarii, cu bugetarii ce vor fi concediaţi etc., etc. Şi poate că s-ar fi putut purta totuşi un dialog dacă rolul de vârf de lance nu i-ar fi revenit Olguţei Vasilescu, al cărei discurs, interminabil, era presărat cu acute vocale şi cu insinuări parşive. O doamnă de o perfectă civilitate, cum e Violeta Alexandru, nu putea ţine piept acestui asalt, cu atât mai mult cu cât Olguţa, ştim bine, a fost ucenica briliantă a lui Vadim Tudor. Dar, repet, soarta dnei Alexandru era pecetluită, iar audierea a fost pentru unii doar pretextul de a-şi satisface impulsuri sadice. Nu altul era statutul lui Florin Cîţu, şi el ţintă predilectă a PSD-ului. Aici însă s-au depăşit orice limite. Prestaţia lui Eugen Teodorovici este incalificabilă: limbaj de gang, gesticulaţie de fante de cartier, apostrofări triviale şuierate printre dinţi. Individul e la a nu ştiu câta ispravă de felul acesta. Foarte recent a avut acea ieşire grobiană faţă de jurnalista de la B1TV. Ce părere aveţi, doamnelor parlamentare PSD? Ce părere aveţi, doamnă profesoară Camelia Gavrilă? Ce părere aveţi, doamnă profesoară Andronescu? Consideraţi comportamentul lui Teodorovici normal, aşa cum n-aţi intervenit la gravele derapaje ale lui Bacalbaşa, Brăiloiu sau Şerban Nicolae? Asta să fie oare disciplina de partid, tolerarea mojiciei?

Şi ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, am avut parte şi de siderantele declaraţii ale Gabrielei Firea. Ajunsă printr-un nefericit concurs de împrejurări primar al Capitalei, ea a devenit un etalon al lipsei de gust şi de măsură. De o ambiţie patologică, e în stare să calce pe cadavre ca să-şi atingă scopurile: este, în definitiv, ceea ce a făcut vorbind cum a vorbit despre spitalul construit din donaţii. Aliind cinismul cu vulgaritatea, Firea îşi are publicul ei, un public năuc, abrutizat de emisiunile Antenei 3, intoxicat de minciunile propagandei pesediste. Ascensiunea politică e Gabrielei Firea e încă o confirmare – a câta? – a toxicităţii PSD. Ieşirea din scenă a acestor personaje, ieşirea din scenă a PSD-ului aşa cum arată el astăzi ar fi un act de igienă morală şi socială.

Revin la voturile din comisii: acolo se află foarte mulţi parlamentari pesedişti care sunt, cele mai adesea, majoritari. Avizând favorabil miniştrii din guvernul Orban ei par a intra în contradicţie cu directiva categorică trasată de Viorica Dăncilă care a spus limpede că luni pesediştii vor vota contra învestirii cabinetului ba chiar vor boicota şedinţa, ca să nu fie asigurat cvorumul. Inconsecvenţă? Nu se încurcă ei cu asemenea „fleacuri”. Vor pretinde că şi-au făcut datoria şi au votat pe fiecare ministru separat, dar mai departe nu puteau să-şi trădeze principiile ideologice. Dacă le reuşeşte figura luni, Dăncilă îşi atinge scopul: va intra în primul tur al prezidenţialelor în postura de prim-ministru. Al unui guvern demis, e adevărat, dar încă în funcţie. Va izbuti, probabil, în acest fel, să-şi păstreze, deocamdată, funcţia de preşedinte al partidului. Sper totuşi că românii vor evita această ruşine: pentru Dăncilă, şi turul întâi e prea mult. Această femeie de o inautenticitate flagrantă, căreia sărmanele bătrâne de la ţară se reped să-i sărute mâna rugând-o să le fie „stăpână”, este simbolul unei Românii înapoiate, debusolate, o Românie pe care trebuie să o lăsăm în urmă.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor