Capcana seducătoare

Nu ştiu despre voi, dar eu, din ce văd în jurul meu, sunt tot mai mâhnit, dar mai ales contrariat până la neînţelegere de individualismul feroce pe care îl văd la cei mai mulţi. Este de neînţeles, deşi la prima vedere, îngrozitor de superficială, pare complet justificat, când ştii că este demonstrat de foarte mult timp şi cu o elocvenţă care înlătură orice tăgadă, că singurul mod în care putem câştiga este cooperarea. Fără nici o urmă de îndoială!

Am să vă spun o poveste veche de peste 6 decenii, dar care, evident, nu a pătruns în conştiinţa noastră colectivă. Povestea a fost creată de matematicianul Albert Tucker, profesor la Princeton în 1950, pentru a demonstra o lecţie neaşteptată a teoriei jocurilor – că, uneori, a face ceea ce este mai bine pentru fiecare din noi, în mod individual poate face mai rău tuturor celorlalţi.

Povestea spune că poliţia a arestat doi infractori – „Prizonierul Ion” şi „Prizonierul Vasile”. Ei sunt puşi sub acuzaţii care au condamnări de până la 5 ani de închisoare. Dar poliţiştii suspectează cu tărie că infractorii au comis şi o crimă mai gravă, un jaf armat, care are o pedeapsş cu închisoarea de până la 20 de ani. Poliţia pune prizonierii în celule separate pentru interogatoriu şi le spune fiecăruia dintre ei: „Este timpul să vă mărturisiţi jaful. Cât timp veţi face închisoare depinde de cine mărturiseşte. Dacă doar tu mărturiseşti, te voi lăsa în libertate de azi. În caz contrar, dacă niciunul dintre voi nu mărturiseşte veţi petrece 5 ani după gratii, 10 ani dacă amândoi mărturisiţi sau 20 de ani dacă eşti singurul care nu mărturiseşte”. Ce ar trebui să ne aşteptăm să facă prizonierii?

Observăm că, indiferent de ceea ce face Vasile, pentru Ion este mai bine să mărturisească. (Dacă Vasile mărturiseşte, mărturisirea îi permite lui Ion să petreacă 10 ani mai degrabă decât 20 de ani în închisoare. Dacă Vasile nu mărturiseşte, mărturisirea îi permite lui Ion să plece liber, mai degrabă decât să petreacă 5 ani în închisoare. Oricum, Ion are o motivaţie individuală de a mărturisi.) Desigur, această logică se aplică şi pentru Vasile. Prin urmare, teoria jocurilor prezice că ambii deţinuţi vor mărturisi şi ambii vor petrece 10 ani în închisoare – un „rezultat de pierdere-pierdere”, întrucât amândoi ar fi putut petrece doar 5 ani în închisoare dacă amândoi ar fi stat liniştiţi.

Aceasta, numită Dilema Deţinutului, este doar una din poveştile pe care le-am putea inventa să ilustreze teoria jocului. Este o teorie care şi-a arătat validitatea din situaţii sociale până în economie (John Nash, eroul din filmul A Beautiful Mind, este unul dintre cei care au aplicat-o cu geniu în economie). Şi atunci de ce alegem de atâtea ori varianta în care să nu cooperăm şi să avem poate un câştig minor pe termen scurt şi o strategie pierzătoare pentru restul timpului? Încercăm să analizăm una din surse în numărul următor. 

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi