Cât de regional este Institutul Regional al Inimii de la Iaşi

În februarie anul trecut ministrul Sănătăţii critica virulent distribuţia regională a spitalelor înscrise pe lista lungă de finanţare prin PNRR. Alexandru Rafila observa că dintre cele 49 de unităţi medicale cuprinse în draft, cele mai multe proveneau din vestul României şi sublinia nevoia de investiţii în infrastructura de sănătate din estul ţării – aka Moldova. La momentul respectiv a avut loc şi un schimb de replici contondent pe subiectul repartiţiei regionale cu tabăra USR-PNL care a schiţat draftul, iar premierul Ciucă (PNL) a ţinut partea ministrului PSD.

Sigur, Rafila şi Ciucă n-or fi cei mai parolişti dintre politicieni, dar parcă povestea asta cu Bucureştiul care se dă peste cap să ţină Moldova în sărăcie nu-şi are locul aici. Mai degrabă, o altă expresie folosită de Rafila în acea perioadă arată lipsa de viziune a ministerului la împărţirea fondurilor prin PNRR. „Unele judeţe sunt vitregite”, spunea şeful Sănătăţii, insistând pe ideea asta păguboasă, dragă baronilor locali, că fiecare judeţ trebuie să primească ceva. Nici nu prea contează ce, important e ca baronul să-şi arate muşchii în faţa electoratului, să redistribuie de la sine putere fonduri spre clientela politică şi să-i facă în ciudă baronului vecin. Această concurenţă prostească între şefii din administraţia locală a făcut mai mult rău Moldovei decât presupusa ranchiună a Bucureştiului pe urmaşii lui Ştefan.

Când discutăm despre eşecul IRMC Iaşi de a prinde un loc pe lista scurtă de spitale finanţate prin PNRR, accentul trebuie pus pe litera R – de la Regional. Unde a fost sprijinul regional pentru acest institut al Inimii? Dacă întreaga Moldovă avea nevoie de un centru de excelenţă în cardiologie, de ce judeţele vecine nu au fost cooptate în susţinerea proiectului. Mai mult, de ce Chişinăul nu a fost adus ca partener în promovarea institutului, în condiţiile care Maia Sandu are un cuvânt mai greu de spus la Bucureşti decât toţi „jupânii” din dreapta Prutului. Problema e însă mai gravă. Proiectul spitalului de la Miroslava n-a avut un sprijin consistent nici măcar la nivel local. Vocile din sistemul de sănătate ieşean, în frunte cu UMF, nu au reuşit să explice de ce acest Institut este esenţial şi urgent pentru regiunea Moldovei. Lăsaţi semnăturile pe diverse protocoale. Lumea medicală din Iaşi trebuia să vibreze, să-şi facă publică excitarea, să organizeze dezbateri, să atragă mediul de afaceri şi societatea civilă în susţinerea proiectului, să-şi trimită emisarii să facă lobby în Capitală, să impună IRMC ca subiect în presa centrală, să cumpere timpi de emisie la principalele televiziuni. Nimic. Apatie totală şi acelaşi aşteptat să pice mură-n gură.

E lăudabil că angajaţii Institutului de Boli Cardiovasculare din Iaşi au intrat în grevă japoneză după ce IRMC a ratat finanţarea şi faptul că sindicaliştii de la Sanitas Iaşi s-au alăturat protestului. E primul semnal puternic transmis de oamenii din sistem că acest proiect este esenţial pentru pacienţii din Moldova. Ideal ar fi ca în protest să fie atrase şi cadre medicale din judeţele vecine pentru a sublinia importanţa regională. Acest gen de presiune publică trebuie să continue pentru a ţine în viaţă ideea Institului de la Miroslava. Bani, la un moment dat, se vor găsi. În paralel, trebuie dezlipită eticheta politică. PNL Iaşi a frivolizat dezbaterea despre IRMC cu un sondaj inventat care indica o susţinere ridicol de mare pentru un spital de care nu auzise nimeni până atunci. Cât timp IRMC va fi perceput ca spitalul lui Alexe e puţin probabil ca proiectul să fie adoptat de comunitatea locală/regională. Să ne amintim că autostrada spre Vest a devenit populară după ce nu s-a mai numit autostrada lui Fenechiu, ci autostrada Unirii.