Câteva notiţe la final de pelerinaj

S-a dovedit, însă, că atunci când există bunăvoinţă şi încredere, când se alege calea comunicării transparente şi a colaborării instituţionale, chiar şi în condiţii de pandemie se poate desfăşura un pelerinaj care, după spusa multora, va rămâne un reper de bună organizare. Chiar şi când se va încheia pandemia, cu siguranţă că multe dintre măsurile luate acum vor fi păstrate, cum ar fi acel culoar de o singură persoană, ale cărui meandre au valorificat eficient spaţiul din curtea Mitropoliei sau a Facultăţii de Teologie.

***

Ideea de a scoate racla cu sfintele moaşte ale Sfintei Cuvioase Parascheva încă de pe 8 octombrie s-a dovedit a fi inspirată. Pelerinii au putut veni în tihnă şi în alte zile decât în cele din preajma datei de 14, fără a se aglomera oraşul. Aici, ei s-au întâlnit şi cu Sfântul Gheorghe "Pelerinul", ale cărui sfinte moaşte au fost aduse de la Mănăstirea Văratec, deloc întâmplător, exact în acest an marcat de pandemie. Prezenţa la Iaşi a celui numit, înainte de canonizare, "Moş Gheorghe Lazăr", s-a dorit a fi şi un îndemn pentru toţi pelerinii de a merge pe drumul sfinţeniei. Pelerinajul nu se face până la o raclă cu sfinte moaşte sau până la o icoană, ci până la capăt, până la unirea deplină cu Dumnezeu.

***

Pe 10 octombrie, Iaşul a fost binecuvântat şi de un alt moment ce va fi şi el consemnat în istoria Bisericii lui Hristos din Moldova: sfinţirea Bisericii "Sfânta Mahramă şi Sfinţii Martiri Brâncoveni". E un locaş de cult unicat în Iaşi, pentru că este singurul împodobit în întregime cu mozaic din piatră naturală. Mai mult decât atât, special este şi faptul că această lucrare a fost realizată în atelierul parohiei de un grup de peste 30 de voluntari, coordonaţi de pictorul Constantin C. Anton din Iaşi. Inima acestei lucrări de amploare, dublată şi de zidirea duhovnicească a unei comunităţi dintr-un cartier muncitoresc văduvit de un loc de închinare şi slujire timp de mulţi ani, este neobositul paroh, părintele Neculai Dorneanu, susţinut în lucrarea sa de preotul coslujitor Gheorghe Mihăilă.

***

Şi anul acesta, ca purtător de cuvânt, am avut bucuria de a interacţiona şi dialoga cu foarte mulţi oameni din presă nu doar bine pregătiţi profesional, ci şi cu un suflet mare. Cei care au fost la faţa locului s-au convins de faptul că au existat cele mai înalte exigenţe în protejarea sănătăţii pelerinilor şi în prevenirea răspândirii acestei molime care afectează întreaga lume. S-a văzut clar diferenţa dintre un jurnalismul adevărat, făcut la faţa locului, şi cel făcut dintr-un birou, bazat pe prejudecăţi sau motivat ideologic, financiar etc.

Cum s-a văzut şi diferenţa dintre cei care-şi dau cu părerea şi cei care cunosc, cu adevărat, ce înseamnă pericolele de ordin epidemiologic. Doamna Profesor Doctor Carmen Dorobăţ, medic la Spitalul de Boli Infecţioase, a venit ca simplu pelerin şi a parcurs tot traseul. Apoi a publicat un mesaj emoţionant pe contul său de Facebook, la finalul căruia conchide: "Ca specialist, spun că prin ceea ce am văzut nu am simţit nici un dram de nesiguranţă pandemică".

În aceeaşi zi, un medic psihiatru anunţa, tot pe un cont de Facebook, că la pelerinajul de la Iaşi "se va petrece catastrofa zilelor noastre". Aşadar, pe de o parte, avem un medic de specialitate care merge pe teren să vadă cum decurge pelerinajul, pe de alta, un specialist în psihiatrie care comentează din cele auzite/ văzute de (la) alţii. Cine e mai credibil? Primul sau al doilea? Pe cine credeţi că a preluat şi citat "presa" care nu are reporteri de teren? Evident, pe al doilea. Poate şi aici se regăseşte o bună parte a explicaţiei pentru situaţia grea în care ne aflăm cu toţii. Căci şi criza sanitară în care suntem, şi alte crize, au în spate o mare, uriaşă criză: aceea de credibilitate. S-au tot promovat, după 1990, în spaţiul public persoane fără competenţe, doar pentru că erau mai vocale sau pentru că se "pliau" uşor pe anumite interese, iar acum ne plângem că nu mai avem repere autentice. Cu durere, vedem cum culegem ceea ce am semănat.

***

Aş da un răspuns şi celor care anunţau, înainte de pelerinaj, că "pelerinii vor cădea ca muştele". Cei care au asigurat, medici şi asistente medicale, permanenţa la cortul de prim-ajutor pentru pelerini ne-au informat că, dacă în anii de dinainte de pandemie tratau în zilele acestea de octombrie între 600 şi 800 de cazuri, anul acesta au avut, de pe 8 pe 15 octombrie, doar 11 cazuri!

***

Concluzia mea personală după pelerinajul de anul acesta este că acei pelerini, ca de altfel toţi credincioşii care au o credinţă vie, vădită de fapte bune, care dovedesc un curaj şi o îndrăzneală dublate de discernământ şi de grija pentru aproapele, constituie un adevărat "cadou imunologic" pentru Trupul Bisericii şi chiar pentru organismul viu al societăţii în care trăim cu toţii şi care este, iată, atât de mult afectat acum de boală şi de felurite manifestări toxice.