Caz din cabinetul unui psihoterapeut ieşean – Copilul care fuge de societate: cauza poate fi exact în partea opusă

Fie că suntem copii şi interacţionăm doar cu părinţi noştri, fie că suntem adulţii integraţi în societate care interacţionează cu acei copii, dorinţele şi fricile noastre sunt direct conectate cu acest mecanism viu numit societate.

Prima şi cea mai directă explicaţie a DEX-ului spune aşa: “Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legaţi între ei prin anumite raporturi economice.” Aceasta e partea raţională, mai uşor de înţeles, în care unu plus unu fac doi. Ceea ce poate fi mai dificil de înţeles este că fiinţele umane experimentează emoţii şi gânduri care determină acţiuni ce au consecinţe, fie ele mici sau mari, afectând atât individul în sine, cât şi societatea din care face parte.

Societatea şi socialul, o provocare pentru tineri

Acum câteva luni, la cabinetul psihoterapeutului ieşean Raluca Gînju, după cum a povestit această întâmplare reporterilor Ziarul de Iaşi, a venit o tânără care stătea foarte mult timp închisă în camera ei, aspect care o deranja atât pe ea, cât mai ales pe familia ei. Refuza să petreacă timp cu oamenii, iar asta supăra pe toată lumea.

„Un detaliu important din această poveste este că părinţii au fost cei care au insistat ca fiica lor să vină la terapie. Ironia face că tot aceşti părinţi, nemulţumiţi de comportamentul fiicei lor, în mod constant, i-au descris pe oamenii din jurul lor ca fiind ba răi, ba josnici, ba lipsiţi de încredere şi nu au conştientizat că, în felul acesta au contribuit la comportamentul adoptat de fiica lor. Practic, aceştia au creionat de-a lungul timpului o lume exterioară întunecată, cu multe umbre şi ameninţări, iar acum îi cereau fetei «să iasă» în această lume”, a declarat Raluca Gînju.

Deşi intenţia părinţilor era bună (ca fiica lor să socializeze), această percepţie a lor despre societate era prea puternic întipărită în mintea tinerei, a susţinut Raluca Gînju. „Analizând tot contextul, putem înţelege motivele care stau la baza alegerii tinerei de a se izola în camera ei. Totodată, putem înţelege şi intenţia bună a părinţilor de a încuraja socializarea fiicei lor”, a menţionat psihoterapeutul.

Acceptarea şi socializare ne ajută să ne integrăm în societate

Putem şi sintetiza problema tinerei din cabinet (dar şi a multor alţi tineri): integrarea în societate, acceptarea şi, apoi, socializarea.

„În concluzie, îmi doresc ca tinerii să înţeleagă că societatea există, că e creată de noi, pentru noi. Să înţeleagă că e important a face parte din ea şi că au un cuvânt important de spus în felul în care se prezintă, se integrează şi socializează. Şi e important să ştie că asta le influenţează atât felul de a fi, cât şi modul în care vor face alegeri pe viitor”, a adăugat Raluca Gînju.

Astfel, primul pas important pe care trebuie să îl facă persoana care suferă de această „fobie socială” este acela de a-şi recunoaşte şi accepta tulburarea. Este indicat ca oamenii care se confruntă cu anxietate socială să apeleze la ajutor de specialitate pentru a primi tratament: un psihoterapeut poate învăţa pacientul să depăşească situaţiile neplăcute cu uşurinţă, astfel încât să îşi vindece, treptat, teama.