Caz rar: O avocată a făcut apel într-un proces, pentru că a fost nemulţumită de suma cu care a fost plătită

La mijlocul lunii trecute, două femei din Voinești, mamă și fiică, au cerut emiterea unui ordin de protecție împotriva fostului concubin al tinerei. Femeile invocaseră mesaje de amenințare primite din partea bărbatului. Cererea celor două femei a fost respinsă, întrucât în instanță nu a fost prezentată nicio probă concretă, iar postul local de poliție a arătat că nu au existat sesizări între părțile implicate. Magistrații Judecătoriei au decis respingerea cererii ca neîntemeiată, dispunând totodată ca din fondurile Ministerului Justiției să fie alocată suma de 1.086 de lei ca onorariu total pentru apărătorii din oficiu ai celor două părți.

În cazul majorității solicitărilor de emitere a unui ordin de protecție, reprezentarea în instanță este asigurată de avocați din oficiu pentru ambele părți. Timpul scurt dintre depunerea plângerii și analiza dosarului, complexitatea relativ redusă a cazurilor, ca și situația materială a celor implicați face ca situațiile în care se apelează la un avocat plătit de împricinați să fie relativ rare.

Cele două femei nu s-au declarat nemulțumite de sentința nefavorabilă dată de Judecătorie. În schimb, a făcut-o avocata din oficiu a celor două. Aceasta s-a adresat Judecătoriei cu o plângere, întrebând dacă onorariul său a fost cumva redus sau era vorba de o greșeală. Într-adevăr, după cum au remarcat judecătorii, în sentință se strecurase o greșeală, dar nu în devafoarea avocatei reclamanților, ci a avocatului fostului concubin. Se menționase eronat că acesta urma să primească un onorariu de doar 100 de lei. Ca urmare, magistrații au dispus corectarea erorii în privința avocatului pârâtului, dar au apreciat că în ce o privea pe avocata reclamantelor, totul era în regulă.

Avocata din oficiu s-a adresat din nou instanței, promovând un apel împotriva sentinței. Protocolul încheiat între Uniunea Națională a Barourilor (UNBR) și Ministerul Justiției prevede ca în cazurile referitoare la ordinele de protecție, serviciile avocaților din oficiu să fie plătite cu minim 543 de lei. De asemenea, onorariul „se acordă pentru fiecare persoană în parte”. Cum avocata reprezentase două persoane în instanță, se considera îndreptățită să primească 1.086 lei, nu doar 543 lei.

Invocarea protocolului dintre UNBR și Ministerul Justiției a fost respinsă de magistrații Tribunalului, aceștia arătând că nu era vorba de o normă legală. Nici practica altor instanțe, invocată și ea de avocată, nu a fost acceptată. Jurisprudența nu constituie în România izvor de drept. Judecătorii se pot orienta după deciziile colegilor lor din alte instanțe, dar nu sunt obligați să le aplice. „Analizând prestaţia apărătorului din speţă, rezultă că activităţile întreprinse de acesta nu au presupus în general un efort suplimentar. Astfel, se găsesc unele activități care ar fi presupus exact aceleaşi acţiuni şi în situaţia în care avocatul ar fi reprezentat o singură parte: redactare cerere de acces la dosarul electronic; deplasare la sediul instanţei pentru cele două termene; cerere adresată instanţei în vederea efectuării unei adrese către Postul de poliţie Voinești pentru obţinerea înscrisurilor în probaţiune. În ceea ce priveşte studierea dosarului cauzei în sala de şedinţă, este adevărat doar că apărătorul a trebuit să citească două cereri introductive în loc de una, două plângeri la poliţie etc. În fine, este de presupus că şi consilierea părţilor reprezentate a presupus un efort suplimentar faţă de situaţia în care ar fi fost consiliată o singură parte”, au precizat judecătorii.

Aceștia au apreciat că avocata muncise într-adevăr mai mult decât dacă ar fi reprezentat o singur persoană, dar nu dublu. Ei au stabilit un onorariu majorat, de 800 de lei. Sentința Tribunalului este definitivă.