Ce este războiul

Nu-mi place „Dune” – prezentat deseori publicului drept cel mai bun roman SF din toate timpurile! Nu am apreciat nici prima ecranizare, în care joacă Kyle MacLachlan, Virginia Madsen şi Sting, văzută înainte de 1989, la video, şi nici cărţile lui Frank Herbert, cumpărate mai târziu. E drept că am citit – greu şi pe sărite -, numai două volume din lunga serie, dar mi-au fost de ajuns. Profeţiile, aleşii, simbolistica forţată (aia cu scuipatul m-a îngreţoşat!), eterna şi banala încleştare dintre bine şi rău, ca şi războiul dintre frumoşi şi buboşi, trădarea celor la care te aşteptai cel mai puţin, dar pe care îi bănuiai tocmai de aceea încă de la început – adică exact clişeele de care te ciocneşti mereu în astfel de epopei cu pretenţii de biblii alternative m-au plictisit teribil. Promit solemn că nu mai voi uita niciodată la cel mai recent film „Dune”, oricâte premii ar lua. Ca să fiu sincer, multă vreme l-am confundat pe americanul Frank Herbert cu austriacul Herbert Franke, pe care l-am prizat cu încântare. Recomand „Zona Zero”, „Capcana de sticlă”, dar mai ales „Reţeaua Gândurilor”.  

Romanul SF preferat rămâne, la peste 35 de ani de când l-am citit întâia dată, „Seniorii războiului”, scris în doar două săptămâni – spune legenda! – de un francez posedat, Gerard Klein. Aici nu mai găseşti intrigă schematică, subtilităţi progresiste altoite cu fantezii religioase ori personaje simpluţe, precum cele din poveştile pentru copii. Corson, un criminal de război, este transportat ca din întâmplare în viitor unde trebuie să elimine un alt criminal de război, colonelul Veran, pentru a restabili echilibrul universului. Ideea SF: călătoria în timp, extrem de uzitată, totuşi, este completată în mod fericit de recursul la paradoxurile temporale şi multivers, permiţând dublarea personajului, care ajunge să se ajute pe sine însuşi. Probabil de aici s-au inspirat cei care au realizat „Interstellar”, alt film lăudat în exces pentru lipsa sa de originalitate.

Însă nu ideea şi nici recuzita SF sunt cele care fascinează în „Seniorii războiului”, ci meditaţia asupra războiului. Klein a fost lăudat de unii cititori fiindcă ar fi elaborat un rechizitoriu la adresa conflictelor militare, dar criticat de alţii pentru că ar fi făcut, dimpotrivă, apologia războiului. În realitate, Klein încearcă doar să explice ce este războiul şi de ce ne-a însoţit şi ne va însoţi de-a lungul întregii noastre istorii. Din nefericire, pacea reprezintă doar o scurtă pauză între două confruntări militare. Un răgaz!   
În acest moment, imaginaţi-vă un soi de univers în care au loc toate bătăliile posibile, de la cele cu bâte şi săbii, până la cele cu bombe atomice şi mult dincolo de ele. E ca un uriaş board game spațial, unde oamenii însetaţi de sânge se măcelăresc între ei, dar unde moartea este doar provizorie, fiindcă „răgazul”, ce intervine din când în când, îi reînvie şi îi aruncă din nou în luptă. O altă luptă şi pe urmă încă una, şi tot aşa, la infinit. Oare te saturi vreodată? Acesta este Aergistal (fără îndoială, cuvânt inspirat de Ares, ca în grecescul Areopag, dar fără nici o legătură cu Azovstal!). E un univers straniu pe care Corson doar îl vizitează (fără a fi scutit el însuşi de o moarte!), căci zeii ce l-au creat au alte planuri pentru criminalul de război pământean.  

Pentru a le duce la îndeplinire, zeii îi dezvăluie triplul scop al Aergistalului. Să elimine războiul. Să cunoască războiul. Să salveze războiul. Corson are de ales. Dacă nu izbuteşte în misiunea sa – distrugerea lui Veran – se va întoarce pentru totdeauna în ţinutul războiului perpetuu, unde va lupta, va muri şi va învia pentru a lupta din nou, vreme de o eternitate. Şi nicio zi în plus. 

Dar Corson poate că a înţeles deja ce este războiul: o structură cu o oarecare autonomie, ce se poate naşte din pricina unui conflict mărunt, dar care se alimentează apoi din energia, din substanţa, din ura combatanţilor. Printre ei, nenumăraţi criminali de război. Războaiele există dintotdeauna şi vor exista pentru totdeauna, fiindcă natura oamenilor este una conflictuală. Şi, totuşi, poţi alege. Să elimini războiul. Să cunoşti războiul. Să salvezi războiul. Ce va face Corson? Ce va face lumea de azi?