Ce nu s-a scris după alegeri

Rezultatul alegerilor parlamentare de duminică a fost deja comentat şi întors pe toate părţile. Mai jos, câteva concluzii care au lipsit din dezbaterea publică sau pe care nu s-a insistat suficient.

PSD a pierdut 1,5 milioane de voturi faţă de 2016, când, şi atunci, a preluat puterea cu un scor relativ modest. Un partid demoralizat, cu reţelele şi „reţetele” publice confiscate parţial de PNL, care s-a mobilizat mult sub potenţial, a câştigat la pas alegerile în România. Imaginaţi-vă ce se va întâmpla peste un an-doi când simpatizanţilor PSD le revine cheful de politică, pierdut odată cu intrarea lui Dragnea în puşcărie. Viitorul guvern PNL-USRPLUS-UDMR se va confrunta cu o presiune publică pe care a mai experimentat-o Emil Boc, în ultimele luni la Palatul Victoria. Nu ar fi exclus ca, în preajma viitoarelor alegeri, PSD să fie cooptat la guvernare (şi pe fondul conflictelor inerente din noua alianţă) şi să încheiem ciclul electoral 2020-2024 cu o majoritate USL.

USRPLUS a obţinut cu peste 220.000 de voturi mai mult decât în 2016. Mai important, a câştigat Bucureştiul (în ciuda „liberalului” Nicuşor Dan), Timişoara, Braşov, Iaşi, Constanţa (la limită, după numărătoarea parţială). A obţinut scoruri bune în Cluj, Sibiu sau Oradea, oraşe cu administraţii PNL moderne, compatibile cu pretenţiile electoratului USRPLUS. Alianţa a confirmat duminică în marile oraşe şi cred că e suficient. USRPLUS trebuie să rămână un partid/alianţă oarecum de nişă, pe la 15-20%, să reprezinte strict interesele urbanului mare. Dacă îşi va modela discursul pentru a atrage alte categorii de votanţi se va tăia ca maioneza. Obiectivul politic al USRPLUS în următorii patru ani este să-şi conserve electoratul din oraşele câştigate şi să găsească soluţii pentru a aduce la „matcă” alte centre urbane mari, vezi Craiova, Galaţi sau Suceava.

Despre fenomenul AUR s-a scris mult şi, în general, bine argumentat. S-a insistat mai puţin pe structura acestui electorat: tineri, fără studii superioare, deopotrivă din mediul rural, urban şi diaspora. La fel cum presa, sprijinită de Guvern pe timpul pandemiei, a insistat puţin spre deloc pe dramele a sute de mii de tineri care şi-au pierdut slujbele sau şi-au văzut diminuate semnificativ veniturile în urma restricţiilor impuse de pandemie. Îndrăznesc să pariez că AUR a câştigat detaşat alegerile în rândul angajaţilor din HoReCa, din industria saloanele de înfrumuseţare, a atelierelor auto, printre zilierii din construcţii şi agricultură. Ascensiunea AUR e răzbunarea abolvenţilor de licee economice/industriale, tineri în general muncitori, care nu aşteaptă „pomană” de la stat, împotriva profesioniştilor cu studii superioare care nu s-au sinchisit în pandemie de existenţa lor. Dacă economia îşi va reveni într-un termen rezonabil (6-12 luni) AUR-ul îşi va pierde din „strălucire”. În cazul în care vom număra în ani efectele crizei economice, există un risc real de radicalizare a acestui electorat.

PNL a plătit pentru aroganţa manifestată în teritoriu după alegerile locale. A plătit diferenţiat. Acolo unde liberalii şi-au exercitat puterea cu umilinţa unor servitori publici, au trecut la treabă fără mult tam-tam, PNL a câştigat fără emoţii. Unde liderii s-au comportat ca noi grofi pe moşie, vezi cazul Iaşului, electoratul i-a pus la punct. Va învăţa cuplul Alexe-Chirica lecţia modestiei, vor înţelege cei doi că în oraş şi zona metropolitană sunt mai degrabă toleraţi, decât respectaţi? În câteva săptămâni o să ne lămurim.