Cercetarea economică bazată pe experimente din lumea reală

Anul acesta Academia Regală de Ştiinţe din Suedia a decis să acorde Premiul Nobel în Economie (a cărui titlu oficial este Premiul Băncii Centrale a Suediei în ştiinţe economice în memoria lui Alfred Nobel 2021) cercetătorilor David Card (Universitatea din California, SUA) „pentru contribuţiile sale empirice la economia muncii” şi lui Joshua D. Angrist (Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, SUA) şi Guido W. Imbens (Stanford University, SUA) „pentru contribuţiile lor metodologice la analiza relaţiilor de cauzalitate”.

Aceşti cercetători au arătat că experimentele naturale (situaţii apărute în viaţa reală care seamănă cu experimentele randomizate utilizate în medicină, psihologie şi alte domenii) pot fi folosite pentru a răspunde la întrebări importante pentru societate. Aceste experimente naturale se pot datora variaţiilor aleatorii naturale, modificărilor instituţionale sau a politicilor în anumite domenii. Experimentele naturale diferă de studiile clinice utilizate în medicină într-un mod important – într-un studiu clinic, cercetătorul are control complet asupra cui i se oferă un tratament (grupul de tratament) şi cui nu i se oferă tratamentul (grupul de control). Într-un experiment natural, cercetătorul are acces la date privind grupurile de tratament şi control, dar spre deosebire de un studiu clinic, indivizii ar fi putut alege ei înşişi dacă doresc sau nu să facă parte din grupul de tratament. Acest lucru face mult mai dificilă interpretarea rezultatelor unui experiment natural.

Într-un studiu inovator din 1994¹, Joshua Angrist şi Guido Imbens au arătat ce concluzii despre cauză şi efect pot fi extrase din experimente naturale şi au revoluţionat cercetarea empirică în ştiinţele economice. În activitatea de pionierat de la începutul anilor î90, laureaţii au analizat câteva întrebări importante în economia sociale şi a muncii – cum ar fi efectele salariului minim, a imigraţie şi a educaţiei asupra pieţei muncii – folosind experimentele naturale. David Card împreună cu Alan Krueger² au arătat, folosind datele aferente industriei fast-food, că o creştere moderată a salariului minim nu determină o reducere a locurilor de muncă, fapt care contravenea teoriilor economice de la acea vreme. Într-un studiu din 1990³, profesorul Card a arătat faptul că un flux mare de imigranţi (utilizând date privind emigranţii cubanezi în statul Miami în anii î80) nu a avut un efect semnificativ asupra salariilor muncitorilor cu o calificare mai redusă. Folosind un experiment natural⁴, Joshua Angrist şi Alan Krueger au arătat că un nivel mai ridicat de educaţie determină câştiguri salariale mai mari: efectul unui an suplimentar de educaţie asupra veniturilor este 9%.

Răspunsul la întrebări despre cauză şi efect nu se obţine uşor, deoarece nu vom şti niciodată ce s-ar fi întâmplat dacă am fi făcut o alegere diferită. Acest lucru se aplică atât la nivelul indivizilor, cât şi la nivelul factorilor politici de decizie. Studiile realizate de laureaţi au reliefat faptul că dacă vrem să luăm decizii adecvate, trebuie să înţelegem consecinţele alegerilor noastre. De asemenea, cercetările au evidenţiat necesitatea unor analize empirice care să fundamenteze implementarea unor modificări de politici publice deoarece efectele pot fi diferite de cele aşteptate. Mai mult, dacă dorim să implementăm politici adecvate trebuie să estimăm şi efectele pe termen mai lung ale deciziilor şi politicilor adoptate şi nu doar efectele pe termen scurt.

¹ Imbens G.W., Angrist J.D. (1994). „Identification and estimation of local average treatment effects”, Econometrica, 61: 467-476.

² Card D., Krueger A.B. (1994). „Minimum wages and employment: A case study of the fastfood industry in New Jersey and Pennsylvania”, American Economic Review, 84: 772-784.

³ Card, D. (1990). „The impact of the Mariel boatlift on the Miami labor market”, Industrial and Labor Relations Review, 43: 245-257.

⁴ Angrist J.D., Krueger A.B. (1991). „Does compulsory schooling attendance affect schooling and earnings?” Quarterly Journal of Economics, 106: 976-1014.

Alin Andrieş este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi