Ciocnirea a două Americi

Marţi nu a fost doar un proces de votare. A fost coliziunea pătimaşă dintre două culturi antagonice. Una este reprezentată de tineret şi minorităţi entice, locuitori ai zonelor metropolitane, o proporţie covârşitoare de persoane trecute prin facultate, între care multe femei. Cealaltă este America suburbiilor, a orăşelelor provinciale, tradiţionaliste, forţa de muncă a manufacturilor, a companiilor petroliere, a lucrătorilor din agricultură, şi a aşa numitelor gulere albastre din zonele extra-urbane. Rezultatul acestei coliziuni, spunea Brownstein înaintea votului, ar putea fi o simultană repudiere şi re-afirmare a lui Trump. Ceea ce s-a şi demonstrat. Discursul lui Barack Obama dinaintea alegerilor, consemnat de Washington Post, sugerează în mod similar semnificaţia alegerilor pentru sistemul de valori profunde care va triumfa la urne. „Alegerile acestea definesc sufletul Americii”, spunea Obama. „Caracterul acestei patrii e pe buletinul de votare. Politica pe care ne-o dorim este pe buletin, cum ne comportăm noi înşine în viaţa publică este pe buletinul de votare”.

Am început acest articol în dimineaţa alegerilor de la jumătatea mandatului prezidenţial din America. Presa le-a numit alegeri istorice, cu gândul la semnificaţia pe care rezultatul lor, indiferent de care va fi, o va avea pentru viitor. Predicţiile păreau mai dificile ca altă dată. Va fi Casa Albă a lui Trump zdruncinată serios? Ori va deveni ea bastion republican indubitabil? Va fi Donald Trump primul preşedinte american îndepărtat de la putere? Ori va defila mai triumfal ca oricare altul, simbolizând într-un fel omul-partid al Republicanilor, vectorul victoriei şi direcţiei ideologice al partidului.

Organizate la fiecare patru ani, de fiecare dată în noiembrie, alegerile de la jumătatea mandatului prezidenţial au rolul de a alege membri noi ai Congresului care şi-au epuizat mandatele, guvernatori de stat şi teritoriali, precum şi primari de oraşe. La nivelul Congresului, toate cele 435 locuri din Camera Reprezentanţilor şi o treime din Senat, 35 de locuri din 100, sunt decise prin rezultatul votului de marţi. Deşi nu sunt în mod direct alegeri prezidenţiale – aşa cum s-ar putea înţelege cumva din titlu, alegerile de la jumătatea termenului prezidenţial sunt indirect un referendum privind performanţa preşedintelui, şi pot contribui la consolidarea ori diminuarea încrederii în platforma program a preşedintelui şi a partidului pe care el îl reprezintă.

Urnele au confirmat probabilitatea destul de ridicată că Democraţii vor controla Camera Reprezentanţilor, iar Republicanii vor predomina în Senat. La victoria democrată au contribuit – scrie BBC – scandalurile care au măcinat Administraţia Trump, între care dosarul imixtiunii ruseşti în alegerile din 2016; numeroasele dezvăluiri cu privire la scandalurile sexuale care se află pe nota de plată a preşedintelui; aşa-numitul val roz, cum de descris afluxul de candidaturi feminine la carierele politice decise de aceste alegeri; sondajele de opinie care au marcat o scădere a popularizării preşedintelui Trump, şi care au mobilizat electoratul democrat. La polul opus, în favoarea republicanilor au contat indicatorii economici şi mesajele xenofobe, anti-imigraţie. Veniturile ar fi atins acum un record absolut din ultimii nouă ani – iar rata şomajului e în scădere continuă. Opiniile economiştilor care susţin că acest trend este generat de politicile din timpul lui Obama şi nu neapărat urmarea unor politici Trumpiene nu sunt un mesaj la fel de percutant ca cifrele în sine. Dar audienţa lui Trump s-a unit mai ales în jurul mesajelor care subliniau pericolul ca inamicii străini să invadeze şi distrugă America, sosind aici în cârd de caravane, în căutare de azil politic, aducând cu ei criminalitate şi ignoranţa legii, într-un cuvânt: probleme. Declaraţiile ultimelor zile dinaintea alegerilor s-au axat pe tema invaziei străine. Căci cine îşi mai aminteşte de invaziile imigranţilor care au populat America în secolele trecute şi care soseau nu cu caravana, ci cu vapoarele acostate la Ellis Island?

Rezultatele alegerilor s-au dovedit, sub mai multe aspecte, istorice. În primul rând, participarea la vot este în unele state un record de decenii. Pentru Camera Reprezentanţilor, de exemplu, s-au înregistrat 114 milioane voturi, cu 31 de milioane de voturi mai mult decât acum patru ani. NBC consemna un record de candidaturi femine care au câştigat, peste 115 din totalul de 276 de femei de pe buletine. Acum a fost aleasă cea mai tânără femeie aleasă vreodată în Camera Reprezentanţilor. Similar, primele femei musulmane din istoria SUA, prima lesbiană – judecătoare şi luptătoare de arte marţiale – şi prima americancă nativă. Pe de altă parte, America veche a triumfat în state precum Florida şi Georgia, unde candidaţi negri foarte competenţi, cu şanse mari de victorie, au pierdut în faţa contra-candidaţilor republicani fideli lui Trump. Comentatorii subliniază acest fenomen neobişnuit, aşadar un alt record istoric, al victoriilor republicane foarte pro-Trump, atât în Congres cât şi la nivel statal. Republicanii câştigători sunt consideraţi, mulţi dintre ei clonele Preşedintelui, care i-au preluat mesajele şi i-au susţinut agenda, şi cei pe care Trump i-a susţinut. Revista Time descrie acest fenomen drept naţionalizarea şi polarizarea clasei politice republicane şi cita un mesaj al lui Trump în apărarea unei candidate din Tenessee, care a cîştigat şi ea: „Un vot pentru Marsha este un vot pentru mine!”. Asta are două aspecte: înseamnă o dispariţie a republicanilor moderaţi şi o dispariţie a unei posibile opoziţii anti-Trump în sânul actualei “clase” republicane de la guvernare.

Însă, trăgând linia, alegerile sunt o victorie democrată şi un triumf al Americii deschise, tolerante, contra celei xenofobe şi extremiste. O victorie care ar putea însă avea efect de bumerang împotriva democraţilor, dacă aceştia se vor axa doar pe contracararea lui Trump. Înainte de alegeri, BBC denumea acest posibil rezultat, al unei Camere Democrate şi Senat Republican, un ambuteiaj politic. Acest ambuteiaj poate să îi servească de minune pe Democraţi – cu efect benefic asupra sănătăţii democraţiei americane. Democraţii au acum posibilitatea de a bloca iniţiative republicane ca aceea de eradicare a reformei asigurărilor medicale, de exemplu. Mai mult, ei au la îndemână două instrumente cheie: de a iniţia prin votul Camerei investigaţii la adresa diverselor presupuse abuzuri de putere ale lui Trump (precum demisia presupus forţată de către preşedinte a avocatului general Jeff Sessions, miercuri imediat după alegeri); şi de a emite Subpoenas, adică de a chema persoane cheie în diverse cazuri publice să mărturisească sub jurământ. Sub aceste aspecte, victoria aceasta înseamnă enorm pentru evoluţia următorilor doi ani ai lui Trump. Pe de altă parte, Democraţii trebuie să folosească această victorie în mod constructiv. Trebuie să producă, nu doar să contracareze. Cu asta nu ar face decât să îi arunce mingea în curtea lui Trump, victimizându-l şi incitându-i astfel nucleul dur: aşadar, re-aprinzând ciocnirea dintre cele două Americi. Două Americi antagoniste, dar care împărtăşesc ambele zdruncinul născut din extremism, doliul tragediei de la sinagoga din Pittsburg sau de pe străzile din Charlottesville.

Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, coordonează programele educaţionale din cadrul "Duke Initiative for Science & Society"