Cîţu şi beţia dezastrului

Economia duduie, dar guvernarea bubuie. Explică-i asta unui român căruia nu-i pasă nici de alegerile interne din PNL, nici de cele din USR, care nu stă toată ziua cu ochii beliţi pe ecrane ca să vadă câte filiale mai are Cîţu, câţi primari mai are Orban şi câţi neuroni mai are Turcan, dar care ştie că pandemia continuă să ameninţe economia, că preţurile cresc nestingherite de declaraţiile optimiste ale premierului şi că o nouă criză majoră de genul celei din 2008 e nu doar posibilă, ci şi tot mai probabilă.

De fapt, ceea ce înţelege românul tipic din ce se întâmplă acum în politica noastră, e doar faptul că singurul lucru care pare să-i mai intereseze pe cei de la putere e purcoiul de bani care urmează să vină de la Bruxelles şi cum să-şi tragă din el cât mai mult pentru găştile lor. Şi e normal să înţeleagă asta, pentru că, în final, cam despre asta este vorba.

Dar hai să facem şi un pic de analiză pentru cei pasionaţi de asta. Când Cîţu şi cei ce-l ghidonează au decis să-l demită pe Stelian Ion de la Justiţie, s-au bazat pe faptul că, la fel ca în cazul Vlad Voiculescu-Ministerul Sănătăţii, USRPLUS nu va avea încotro şi o va înghiţi. Cu scandal, cu ultimatumuri, cu poale-n cap, dar fără alte consecinţe practice. S-au înşelat, se pare. USRPLUS s-a raliat deja moţiunii de cenzură lansate de AUR (parcă anticipând ăştia ceva) şi urmează, foarte probabil, un vot în Parlament. Iar dacă PSD nu vrea să pice de mână moartă pentru liberali, moţiunea are şanse maxime să treacă şi guvernul Cîţu să plece acasă. Constituţional, ar urma o nouă propunere de premier din partea PNL şi formarea unui nou guvern. Dacă PNL va insista cu Cîţu, va fi un circ din care partidul va ieşi nu doar şifonat, că deja e, ci aproape distrus. Se va putea lua de mână cu PNŢCD. Şi nu cred că au înnebunit toţi liderii PNL, sinucigându-se de dragul lui Cîţu. Aşadar, varianta cu un nou premier, tot de la PNL, dar nu Cîţu, şi un nou guvern, tot PNL-USRPLUS-UDMR, e , prin urmare, cea mai fezabilă. Coaliţia rezistă fie şi cu încă nişte pete negre pe ea, PSD şi AUR bifează un succes mare de etapă prin doborârea unui guvern şi treaba merge mai departe.

Are USRPLUS de pierdut din alierea conjuncturală cu AUR? Da, dar nu mai mult decât dacă n-o făcea. Imaginea de mucos scandalagiu, dar incapabil să se ţină drept în faţa PNL i s-ar fi cimentat pe o lungă perioadă de timp cu consecinţe electorale pe măsură. USRPLUS nu-şi mai permitea un compromis cu liberalii. Prin susţinerea moţiunii AUR, cei de al USRPLUS pierd poate nişte fani, dar evită cufundarea în ridicol şi, pe termen mai lung, în irelevanţă. Până la urmă, guvernul Cîţu stă atât de prost în sondaje (mai prost ca fostul cabinet Dăncilă) încât puţini dintre votanţii USRPLUS nu se vor bucura dacă de mâine nu-l mai avem. Şi aproape niciun preţ nu pare prea mare pentru asta. Chiar şi o alianţă de câteva zile cu un partid ca AUR.

Sigur, ar mai fi şi varianta în care PNL îşi asumă o guvernare minoritară cu UDMR şi cu susţinerea tacită a PSD, dar asta pare mai degrabă o utopie. Mai sunt trei ani şi ceva până la următoarele alegeri şi cine crede că un cabinet minoritar va putea rezista mai mult de câteva luni e un naiv.

Oricum, în orice variantă, PNL e cel care pierde cel mai mult. Cîţu şi cei ce-l ghidonează, probabil Iohannis şi structurile de sub comanda lui, au făcut de data asta rahatul praf. Păreau de mult desprinşi de realitate, de data asta însă au ţinut s-o şi confirme oficial.