Conferinţă pe tema modernităţii româneşti în secolele XVIII-XX, la Institutul de Istorie

Conferinţa a fost organizată în trei secţiuni distincte, acoperind perioade începând cu finalul secolului al XVIII-lea şi urcând până la jumătatea secolului al XX-lea. Moderatori au fost cercetătorii Liviu Brătescu, Mihai-Cristian Amăriuţei şi Simion-Alexandru Gavriş. Subiectele dezbătute au acoperit domenii precum comerţul, învăţământul, spitalele, alegerile politice, personalităţile marcante şi implicarea Securităţii în perioada respectivă.

Conferinţa a fost deschisă atât pentru specialişti în domeniul istoriei, cât şi pentru publicul larg, interesat de acest subiect. Participanţii au avut ocazia să se informeze şi să discute despre evenimentele şi personalităţile care au marcat modernitatea românească în secolele XVIII-XX.

„Vrem ca această primă ediţie să aducă laolaltă specialişti din domeniu şi simpli iubitori de istorie, pentru a întări încă o dată, dacă mai este nevoie, că rezultatele cercetării ştiinţifice sînt cu atît mai valoroase cu cât sunt mai discutate şi mai răspândite de către membrii comunităţii”, a menţionat istoricul Remus Tanasă, cercetător în cadrul Institutului de Istorie ”A.D. Xenopol”.

Această conferinţă a fost iniţiată de colectivul de Istorie modernă din cadrul Institutului de Istorie ”A. D. Xenopol”, format din cercetătorii Liviu Brătescu, Simion -Alexandru Gavriş, Mihai-Cristian Amăriuţei şi Remus Tanasă, cu scopul de a diversifica metodele schimbului de idei dintre cercetători şi societatea civilă.

Institutul de Isorie se află într-o continuă dezvoltare

La începutul anului 1990, Institutul a ieşit de sub tutela Ministerului Învăţământului, trecând sub egida Academiei Române. La scurt timp, ca efect al frământărilor şi schimbărilor din lumea ştiinţifică românească, dar şi ca urmare a nevoii legitime de specializare resimţite atunci, Secţia de Arheologie s-a constituit în Institutul de Arheologie, iar cea de istorie în Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, sub conducerea prof. univ. dr. Alexandru Zub. În anul 1991, colectivul de istorie a celui de-al doilea război mondial, condus de dr. Gheorghe Buzatu, s-a desprins de Institut, formând nucleul Centrului de Studii şi Civilizaţie Europeană. Totodată, pe parcursul ultimelor două decenii, în structura personalului au intervenit o serie de modificări, în urma pensionării unor cercetători, a migrării altora spre alte instituţii, dar şi a angajării unor tineri studioşi capabili a se dedica acestui gen de activitate. Institutul a rămas să funcţioneze cu cinci colective de cercetare, existente şi în prezent, anume: de istorie a evului mediu; istorie modernă; istorie contemporană; istoria relaţiilor internaţionale şi istoria culturii. De atunci şi până astăzi, în forma sa cea nouă, eliberat de ingerinţele politicului şi ale doctrinei marxiste, Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” a cunoscut o perioadă de dezvoltare consonantă cu exigenţele istoriografiei din lumea vest europeană, modelându-şi din mers vechile programe şi asumând altele noi, mai adecvate spiritului interdisciplinar de care studiul istoriei se lasă pătruns tot mai mult. Totodată, el s-a vrut şi se vrea un aşezământ de cercetare istorică, menit să pună în lucru programe de studiu ce vizează cercetări de restituţie monografică, de sistematizare şi analiză a faptelor, dar şi de reconstrucţie fragmentară, în ideea de a soluţiona, în conformitate cu exigenţele timpului prezent, problemele de ordin ştiinţific pe care le suscită trecutul românesc.