Caută 
1 MIN
Pe 20 ianuarie, Eugen Gomringer a împlinit 93 de ani. Născut în 1925 în Bolivia dintr-un tată elveţian şi o mamă boliviană, avea să-şi facă un nume ca poet îndeosebi în Germania, fiind considerat fondatorul poeziei concrete. Desigur, a existat poezie concretă şi până la el, dar Gomringer a conceptualizat-o în1953, când a folosit pentru prima oară sintagma de „poezie concretă" în analogie la „arta concretă", poeziile sale încercând să urmeze calea arătată de pictura numită de el „constructivă".
În manifestul său vom vers zur konstellation (de la vers la constelaţie) avea să formuleze concepţia sa despre obiectul estetic drept obiect funcţional. Din cariera sa, aş reţine aici că în 1971 a devenit membru al Academiei de Arte din Berlin, iar în anul 2000 a înfiinţat un Institut für Konstruktive Kunst und Konkrete Poesie (IKKP– Institut pentru Artă Constructivă şi Poezie Concretă) la Rehau, orăşelul de domiciliu din Bavaria.
În 2011, Universitatea „Alice Salomon" (ASH) din Berlin i-a acordat premiul pentru poetică „Alice Salomon". Cu această ocazie, ASH a pictat pe faţada de sud a sediului o poezie a lui Gomringer – ciudad (avenidas) din 1951.
Poezie şi pace – până-n 2017.
Când Comitetul General al Studenţilor (Allgemeiner Studierendenausschuss – AStA) s-a considerat deranjat de poezia de pe faţada Universităţii, cerând înlăturarea ei…
Mai întâi, să vedem poezia: avenidas/ avenidas y flores// flores/ flores y mujeres// avenidas/ avenidas y mujeres// avenidas y flores y mujeres y/ un admirador.
În traducere: alei/ alei şi flori// flori/ flori şi femei// alei/ alei şi femei// alei şi flori şi femei şi/ un admirator.
Întrebare de baraj: de ce a solicitat AStA de la ASH îndepărtarea poeziei? Nu ştiţi? Înseamnă că sunteţi încă sănătoşi la trup şi la minte. Mai ales la minte.
Evident, s-a iscat mare vâlvă pe subiect încă de când s-a pus în discuţie îndepărtarea poeziei lui Gomringer, iar după ce s-a luat decizia îndepărtării ei (clădirea urmând să fie renovată, iar din toamnă locul poeziei ar urma să fie ocupat de una semnată de Barbara Köhler, laureata de anul trecut a premiului „Alice Salomon”), presa a explodat pur şi simplu, transformând între timp poemul în limba spaniolă şi cât se poate de nevinovat în probabil cel mai cunoscut poem… „german"!
Bun. Acum haideţi să lămurim problema poemului. Iar cel mai simplu mod de-a o face este să vă citez din comunicatul de presă semnat de Gomringer sub formă de… poezie: "Poemul «ciudad» (oraş)/ de Eugen Gomringer,/ care din 2011/ proclamă/ de pe cel mai vizibil perete exterior/ frumuseţea oraşului/ urmează să fie îndepărtat/ în 2018/ ca urmare a hotărârii gremiilor/ Universităţii Alice Salomon/ cu justificarea/ c-ar promova/ un comportament sexist".
Ca fapt divers, la solicitarea administraţiei oraşului Rehau, consiliul local a hotărât să amplaseze poezia ciudad (avenidas) pe faţada unei clădiri din centrul oraşului…
Dar să revenim la poemul buclucaş: care va să zică, promovează sexismul. Ar reproduce (în opinia comitetului studenţesc susamintit) „nu doar o tradiţie artistică clasic-patriarhală, în care femeile sunt exclusiv muze frumoase care le inspiră bărbaţilor artişti fapte creative, ci aminteşte pe deasupra în mod neplăcut de hărţuirea sexuală la care sunt expuse femeile zi de zi" (Tagesspiegel, 23.01.18). Teribil, nu? Jos poezia cu şi despre femei, ce să mai!
Ei bine, având poemul avenidas o structură atât de simplă, ce credeţi că s-a întâmplat? Toată tevatura i-a inspirat pe nemţi să (re)producă pe bandă rulantă variante formale ale poemului. Iată câteva, găsite pe TELEPOLIS (www.heise.de). De pildă, adaptarea semnată de Lyllith Beaumont: „Universitate/ Universitate şi studenţi// Universitate/ Universitate şi poezie// Studenţi/ Studenţi şi poezie// Universitate şi studenţi şi/ Nicio poezie.”
Sau una semnată de… cotidianul berlinez Tagesspiegel: „Capete/ Capete şi scânduri// Scânduri/ Scânduri şi cuie// Capete/ Capete şi cuie// Capete şi scânduri şi cuie şi/ o doagă (lipsă)”.
Alta, semnată de Frea von Wegen: „Bărbi/ Bărbi şi rumeguş// Rumeguş/ Rumeguş şi bărbaţi// Bărbi/ Bărbi şi bărbaţi// Bărbi şi rumeguş şi bărbaţi şi/ o admiratoare”.
Iată şi o adaptare polemică semnată de Tschaka: „Cenzură/ Cenzură şi interdicţii// Interdicţii/ Interdicţii şi feminism// Cenzură/ Cenzură şi feminism// Cenzură şi interdicţii şi feminism şi/ o elită politică coruptă”.
În încheiere, o părere recentă din prestigiosul cotidian elveţian Neue Zürcher Zeitung (NZZ) exprimată de Thomas Ribi în eseul său „Kunst kommt nicht von korrekt” (Arta nu vine de la corect): „Dacă o mână de studente şi studenţi reuşeşte să obţină dispariţia unui poem nevinovat de pe faţada unei clădiri, pentru că ar putea să amintească cumva neplăcut de sexism, este mai mult în pericol decât doar libertatea artei.”
P.S. În ce mă priveşte, poemul lui Gomringer m-a inspirat şi pe mine la câteva variante – toate, recunosc, asezonate cu realitatea românească. Poftim una, poate cea mai „asezonată”: venituri/ venituri şi salarii// salarii/ salarii şi fluturaşi// venituri/ venituri şi fluturaşi// venituri şi salarii şi fluturaşi şi/ o mare minciună.
Punct.
Michael Astner este poet, traducător şi publicist
