Cu mâna întinsă la banul public

În ultima perioadă, ipocrizia, linguşeala şi lobby-ul autohton, care poate fi tradus prin lucru în subteran, au căpătat noi maxime în lumea sportului local. Anunţul Consiliului Local Iaşi că va pune la dispoziţie sectorului amintit o sumă consistentă, 15,2 milioane lei, a generat curse nebune după bani, declaraţii controversate şi alte elemente care nu cadrează cu fair-play-ul despre care se spune că ar trebui să guverneze o lume corectă, exemplu pentru public.

La ora actuală, schiţa banilor ieşenilor alocaţi sportului cuprinde două direcţii mari, 3,4 milioane lei pentru clubul Primăriei, CSM 2020, şi 11,8 milioane lei pentru celelalte echipe locale.Grosul la CSM Iaşi 2020 este gândit pentru organizarea unui campionat internaţional de e-sports şi pentru o echipă nouă, de handbal feminin, care ar înghiţi 1,2 milioane lei.

Cele 11,8 milioane lei rămase ar urma să fie împărţite astfel: 9,75 milioane către echipa de fotbal, 1 milion la rugby masculin, 650 000 la baschet masculin şi 400 000 la handbal masculin. De precizat faptul că ultimele trei echipe, care aparţin de Politehnica, primesc bani publici şi de la bugetul central, prin intermediul Ministerului Educaţiei, “patronul” grupării studenţeşti amintite. Sunt singurele sume deoarece directorul CS Politehnica, Vasile Manole, a declarat recent că echipele sale nu produc bani din sponsorizări. În ceea ce-i priveşte pe cei de la fotbal, care susţin că vor produce singuri circa 400 000 de euro în acest an, aceştia au justificat cererea mare de fonduri prin faptul că au moştenit datorii consistente, la ora actuală restanţele fiind de peste un milion de euro.

Dincolo de faptul că unele entităţi produc bani proprii, iar altele trăiesc doar din bani publici, primiţi din două direcţii bugetul central şi local (în cazul rugbiului se speculează chiar că vor fi trei, sectorul urmând a fi susţinut şi de Consiliul Judeţean), schiţa prezentată mai sus a generat multe controverse. Pozând în buni prieteni în public, oamenii din frumoasa familie unită a sportului local, reclamă, pe la colţuri, dezechilibrele uriaşe existente între finanţarea echipei de rugby şi a celor de handbal şi baschet masculin, precum şi cel dintre handbalul feminin, inexistent acum şi cel masculin.

Pe lângă faptul că managementul sportiv actual înseamnă, în special în Iaşi, doar întinderea mâinilor către banul public, un alt aspect deranjant este faptul că nu s-a învăţat nimic din dureroasele păţanii recente, când o politică aiuristică a făcut să fie forţate multe promovări în elită. Iar când obiectivele au fost îndeplinite, nu mai puţin de cinci echipe locale au fost retrase din campionate într-un an, pentru că nu au mai avut resurse financiare. Lucru firesc, robinetul cu finanţe de la bugetul local neavând cum să susţină atâtea echipe, fie şi în zonele de subsol ale clasamentelor. De atunci s-a tot spus că politica de viitor a sportului ieşean va fi bazată pe strategii coerente pe termen lung, ţinând cont de posibilităţile financiare ale Consiliului Local şi câteva argumente esenţiale pentru finanţare: gradul de impact al ramurii sportive, beneficiile ieşenilor şi ale oraşului, cofinanţarea din surse proprii, gradul de atingere a obiectivelor stabilite etc. Vorbe în vânt! Totul se face în continuare pe genunchi, fără o analiză de profunzime a viitorului, cu gândul de a mulţumi pe toată lumea. Reţetă sigură pentru risipirea altor noi milioane de euro şi de a păstra Iaşul sportiv la periferia României, episoadele din 2017 şi 2018, cu retrageri pe bandă rulantă, având mari şanse de a fi revăzute.