Cum ne poate transforma societatea coronavirusul!

Măsurile dure de izolare impuse prompt în China, Coreea de Sud, Japonia şi Singapore se pare că au dat primele rezultate pozitive în lupta cu noul coronavirus. Rata îmbolnăvirilor este în scădere în toate ţările menţionate, numărul celor infectaţi de la o zi la alta fiind în scădere. Italia a reacţionat ceva mai lent, dar până la urmă a impus măsuri drastice. Activitatea economică şi socială din peninsulă este practic blocată la această oră. O reacţie relativ fermă au adoptat şi autorităţile din România. Au sistat mai întâi, şovăielnic, activitatea şcolilor, au limitat apoi adunările publice mai mari de 100 de persoane, ş.a.m.d.. Fără precedent restricţiile s-au referit şi la biserică. Au urmat universităţile, iar multe instituţii de stat au anunţat că reduc interacţiunea cu publicul. Să ne înţelegem din capul locului, măsurile sunt bine venite, au rolul de a limita aglomeraţia pentru ca virusul să nu se răspândească necontrolat. Este posibil pe viitor să asistăm la măsuri şi mai dure: închiderea mall-urilor, magazinelor, distribuirea alimentelor în mod control de poliţie, jandarmi sau armată şi cine mai ştie ce alte restricţii vor mai fi inventate. Aceste mişcări vor produce însă modificări şi la nivel psihologic, economic, social şi comportamental.

În primul rând, toate aceste măsurile le vin ca o mănuşă dictatorilor din lumea largă, născuţi şi nenăscuţi, de la Putin până la Kim Jong-Un. Iar, Viktor Orban îşi freacă mâinile de bucurie la Budapesta. Ele vor fi un exemplu, mai ales în cazul în care vor produce doar efecte pozitive, că se poate şi aşa. "Vedeţi dacă aţi ascultat de autorităţi, X sau Y problemă s-a rezolvat imediat, a fost un succes", ne vor spune în cor toţi dictatorii sau adepţii totalitarismului şi nu sunt puţini în lume. Cetăţeanul simplu nu va mai conta. Individul şi aspiraţiile sale vor fi zdrobite fără nici un resentiment. Ceilalţi de pe margine vor aplauda şi vor aproba gesturile autorităţilor. Dictatorii vor deveni deodată eroi de legendă, cu legături directe cu divinitatea. Este doar un scenariu, dar unul cu mari şanse de a deveni realitate. Filme cu oraşe blocate şi oameni în combinezoane, cu tărgi speciale şi ambulanţe asemenea cred s-au făcut cel puţin o duzină. De ce visurile dictatorilor să nu devină şi ele realitate? Ce i-ar împiedica? Acum totul este legitimat şi aprobat de public, are parafa de calitate pusă. Chiar şi oamenii simpli vor privi astfel restricţiile, vor fi mult mai înţelegători, raportarea la autoritate fiind una de supunere necondiţionată şi nu va mai conta cine finanţează statul şi cine şi cât cheltuie.

În al doilea rând, dacă măsurile vor fi luate pe o perioadă mai lungă de timp, de peste o jumătate de an, atunci economia va avea de suferit, putem spune grav. Panica de la supermarket se va transforma în panică la bancomat sau la ghişeul băncii. Cel mai probabil, pieţele vor seca uşor, uşor de lichidităţi, iar statele vor fi obligate să astupe cumva gaura. Misiunea este aproape imposibilă fiindcă guvernele actuale sunt mai îndatorate ca niciodată, după momentul crizei din 2008. Tipărirea de noi bani, una dintre puţinele măsuri la îndemână, se va transforma mai mult ca sigur într-o inflaţie galopantă, ceea ce va afecta în primul rând oamenii cu venituri modeste şi îi va îmbogăţi şi mai mult pe cei care deja stau pe saci cu bani.

În al treilea rând, la nivel politic, modelul chinez se va legitima şi va deveni o bornă la care intelectualii occidentali se vor raporta cu respect şi nu-i vor vedea caracterul pervers, profund antiuman. Comunismul va învinge, folosindu-se chiar de arma principală a capitalismului-iniţiativa privată. Modelul chinez care are în centru un tătuc, un împărat, va fi văzut (deja este pentru unii occidentali) ca un far salvator ori de câte ori capitalul va ajunge în criză. Dacă viziunea aceasta va avea în centru şi vreun personaj carismatic, dar despotic, atunci se vor întruni toate elementele ca să nu mai avem parte de o guvernare democratică, vom fi nevoiţi sau chiar fericiţi să avem în frunte un dictator feroce şi nu ar fi prima dată când s-ar întâmpla asta.

Nu în ultimul rând, populaţia va deveni mult mai suspicioasă. Colegul din stânga sau din dreapta, cel din faţă sau din spate va deveni aproape automat suspect. Cu timpul, dacă criza va continua, putem să apreciem că oamenii simpli vor putea fi mult mai uşor de manevrat într-o direcţie sau alta, va fi mai uşor pentru dictatori sau politicieni fără scrupule să găsească vinovaţi pentru problemele lor şi apoi să-i arate cu degetul. Avem multe exemple de-a lungul istoriei: evrei, ţiganii, negri. Acum, suspecţii de serviciu sunt chinezii, italienii, iar pentru noi românii sunt "diasporenii", toţi fiind bănuiţi că vin din peninsulă. Se cer fapte, se vrea sânge, iar dacă se poate, să moară odată cu coronavirul care-l poartă de colo până colo.

Singurul lucru bun care va rămâne în urmă va fi probabil un manual care va sta la baza luptei cu viitoarele pandemii. Vom şti cum să reacţionăm mai eficient şi mai repede, dar atât! Şi beneficiile le vor marca marile companii de tehnologie care vor culege profiturile de pe urma restricţiilor de circulaţie, care e posibil să devină cu timpul legi în sine.