Cum să judeci un caz în care soţia se plânge de violenţele soţului, este evident speriată, dar nu are dovezi?

M.L. a reclamat Judecătoriei faptul că S.V., deosebit de gelos, a lovit-o în mai multe rânduri, inclusiv de față cu cele dou fetițe, de 4 și 6 ani. Ultimul incident avusese loc pe 6 septembrie, când bărbatul ar fi lovit-o pentru că își ducea copiii la grădiniță. Ar fi lovit-o cu scaunul și cu palmele, amenințând că o omoară.

Bărbatul ar fi fost violent și față de copii, ceea ce a făcut-o pe femeie să fugă. S-a refugiat la părinți, iar a doua zi a mers la secția de poliție din Cozmești. Acolo însă nu a găsit pe nimeni. După încă o zi, a sunat la 112 și a depus o plângere împotriva lui S.V. A cincea.

Femeia a povestit că anterior, cu aproximativ două săptămâni înainte, S.V. văzuse pe masă câțiva sâmburi de măsline și s-a enervat. A încuiat ușile și a început să spargă tot prin casă.

Femeia a fugit cu fetițele, dar bărbatul i-a urmărit cu mașina pentru a le aduce înapoi. O bătuse pe câmp, de față cu mătușa lui. M.L. reușise să sară din mașină din mers, refugiindu-se la mama sa. De cealaltă parte, bărbatul a recunoscut starea conflictuală, dar a afirmat că ea se datorează în bună măsură femeii, care își neglijează copiii.

El lucrează în construcții, făcând naveta la Iași, având și luni în care câștigă câte 6.000 de lei. A negat faptul că și-ar bate iubita. S-a declarat de acord cu emiterea unui ordin de protecție, cerând să nu i se interzică însă apropierea de copii.

Martorii nu au adus multe lămuriri ale situaţiei

Martora chemată în instanță nu a putut aduce multe lămuriri suplimentare. M.L. și fetițele îi povestiseră cele întâmplate pe 6 septembrie, dar nu asistase la incident. Femeia mai dormise la ea, când pleca de acasă cu fetițele.

Martora avusese astfel ocazia să constate că fetițele plâng în somn, spunând „Văleu, mă bate!”. M.L. nu a chemat-o ca martor și pe mătușa lui S.V., presupunând că ea nu va depune mărturie împotriva lui. Sesizările depuse anterior la poliție fuseseră soluționate prin împăcarea părților.

Judecătorii au constatat că nu putea fi dovedită nicio agresiune împotriva copiilor, dar aceștia erau evident afectați de starea conflictuală dintre cei doi.

„Instanța reține că relațiile dintre părți sunt unele tensionate, reclamantei fiindu-i frică de pârât, deoarece se manifestă violent fizic și verbal, acesta fiind şi motivul pentru care s-a mutat la locuinţa părinţilor săi. Instanţa apreciază că, deşi nu a existat un martor direct la incidentul petrecut între părţi la data de 06.09.2022, cu toate acestea, susţinerile reclamantei se coroborează cu declaraţia martorei, atât din relatările reclamantei, cât şi ale minorelor, afirmând că a văzut şi urmele de leziuni pe corpul fiicei sale. Totodată, martora a relatat despre situaţia minorelor, percepută în mod direct, copiii fiind speriaţi de comportamentul tatălui lor”, au menționat magistrații.

M.L. ceruse obligarea concubinului la păstrarea unei distanțe minime de 200 de metri față de ea și copii, timp de șase luni. Magistrații Judecătoriei Răducăneni au apreciat că o interdicție de trei luni de a se apropia la o distanță de 50 de metri este suficientă. Sentința nu este definitivă, ea putând fi contestată.