Cum se judecă în instanţele ieşene consumul şi traficul de droguri. Cazuri concrete şi reguli generale

De regulă, acestea abia dacă depăşesc pragul minim şi nu de puţine ori traficanţii scapă cu pedepse cu suspendare. Dacă în cazul consumatorilor, care reprezintă în fond cazuri medicale sau a studenţilor prinşi cu un „joint” la un festival muzical, clemenţa este de înţeles, nu acelaşi lucru se poate spune despre multe sentinţe aplicate unor traficanţi „grei”.

Recunoaşterea faptelor, colaborarea cu anchetatorii, cantităţile relativ mici de droguri găsite asupra traficanţilor sunt speculate de traficanţi pentru a scăpa din plasa justiţiei.

Se face o primă distincţie între drogurile uşoare şi cele puternice

Legea tratează distinct aşa-numitele droguri „uşoare”, cum este cannabisul, cele „puternice”, precum heroina sau cocaina şi „etnobotanicele”. Sunt sancţionate ca fapte diferite introducerea în ţară şi vânzarea drogului, astfel încât un cultivator de cannabis care îşi vinde propria recoltă va primi o pedeapsă mult mai uşoară decât unul care „importă” drogul din străinătate.

În cazul drogurilor de mare risc, şi riscul asumat de traficanţi este semnificativ mai mare. Până în luna martie a acestui an, legea prevedea pentru comercianţii de droguri de risc pedepse cuprinse între 2 şi 7 ani de închisoare, în timp ce pentru cei ce vindeau droguri de mare risc, pedepsele plecau de la 5 ani şi ajungeau la 12 ani de detenţie.

Introducerea în ţară a drogurilor era pedepsită în cazul drogurilor uşoare cu până la 10 ani de închisoare şi cu până la 15 ani de detenţie pentru drogurile de mare risc. Dacă judecătorii ajungeau la concluzia că merită pedeapsa maximă, un traficant de heroină risca până la 19 ani de închisoare, reprezentând 15 ani pentru introducerea drogurilor în ţară şi 4 ani, respectiv o treime dintr-o pedeapsă ipotetică de 12 ani pentru vânzarea către consumatori.

Dacă procurorii puteau demonstra că vânzarea drogurilor reprezenta sursa de trai a traficantului, forma continuată a infracţiunii îi putea aduce un spor de până la trei ani la pedeapsă. Iar dacă un consumator lua o supradoză şi murea, fapta era tratată la fel ca omorul, pedeapsa ajungând până la 20 de ani de detenţie. Din martie, pedepsele s-au înăsprit şi mai mult.

Dacă s-ar da condamnări după statistici, ar trebui să construim încă 2000 de penitenciare

În cursul acesui an, magistraţii Tribunalului au pronunţat în fiecare lună, în medie, două sau trei condamnări pentru infracţiuni la regimul substanţelor psihoactive. Deşi legea condamnă şi simpla deţinere de droguri pentru consum propriu, judecătorii par să fi luat în calcul numărul foarte mare al celor care apelează la aşa-numitele droguri „recreative”. Cifrele oficiale indică un număr de 1,2 milioane de consumatori ocazionali sau dependenţi de droguri, iar aproximativ 16% dintre tineri au consumat cel puţin o dată un drog. Cele 34 de penitenciare existente în România au o capacitate totală de mai puţin de 18.000 de locuri. Dacă fiecare consumator ar fi condamnat la închisoare cu executarea în regim de detenţie, după cum permite legea, ar mai trebui construite peste 2.000 de penitenciare.

Magistraţii ieşeni nu au pronunţat în acest an nicio condamnare cu executare pentru consumatorii de droguri. În cazul unui puşti de 17 ani, prins cu aproape 4 grame de cannabis la el, a fost dispusă simpla supraveghere zilnică timp de 4 luni. Un vasluian, venit la Iaşi pentru a apela la serviciile unor prostituate, a primit doar o amendă penală de 6.000 de lei pentru cele 8,7 grame de cannabis pe care le avea asupra lui.

Un tânăr reţinut de anchetatorii care supravegheau blocul în care locuia un traficant, chiar după ce ieşise cu „marfă”, a primit din partea judecătorilor o pedeapsă de doar două luni de închisoare, şi acestea cu suspendare. Cel mai spectaculos caz vizând un consumator a fost cel al unui student la UMF, prins cu 80 de grame de cannabis într-un borcan din rucsac.

Era vorba de producţia proprie, tânărul cultivând cânepă la Suhuleţ pentru consumul propriu. Deşi era vorba nu doar de consum, ci şi de producerea drogului, magistraţii Tribunalului au interpretat legea în spiritul ei şi au optat pentru o pedeapsă simbolică: 6 luni, cu suspendare. Tânărul nu avea antecedente penale şi nu s-a putut demonstra că ar fi avut intenţia să facă altceva cu cannabisul plantat decât să-l fumeze el însuşi.

A doua distincţie se face între dealeri şi traficanţi

Nici comercianţii de cannabis nu riscă mare lucru în confruntarea cu judecătorii. Aici, magistraţii Tribunalului fac o distincţie netă între dealeri, care doar vând marfa, şi traficanţi, care o şi aduc în ţară sau o produc. Un tânăr care era dealer-ul „oficial” de cannabis într-un complex de blocuri din Copou, a fost condamnat la doar doi ani de închisoare cu suspendare.

Era un simplu intermediar, cumpărând la 2-3 zile câte 2-10 grame de cannabis de la un furnizor din Tătăraşi şi revânzându-l. Aceeaşi pedeapsă a primit-o însă şi un tânăr, devenit între timp un prosper om de afaceri, în cazul căruia procurorii DIICOT au documentat tranzacţii totalizând 1,7 kg de cannabis.

L-a salvat de la o pedeapsă cu executare recunoaşterea faptelor, studiile superioare, dar şi faptul că se lăsase de droguri. Dacă dosarul nu ar fi întârziat prin sertarele procurorilor timp de 5 ani, lucrurile ar fi stat poate altfel.

Ilustrativ pentru distincţia făcută de judecători între dealeri şi traficanţi este cel al unei familii întregi implicate în comerţul cu cannabis. Membrii grupării cultivau cannabis într-un apartament din Alexandru cel Bun, în Costuleni sau în Şcheia, dar aduceau marfă şi din străinătate. Pedepse cu executarea în regim de detenţie au primit doar cei doi membri ai grupului în cazul cărora se dovedise că merseseră în Olanda pentru a cumpăra seminţe de cânepă sau produsul finit. Ceilalţi şase au primit doar pedepse cu suspendare.

În pofida durităţii legilor, în cazul drogurilor de mare risc, magistraţii Tribunalului se arată destul de rezervaţi în sentinţele pronunţate, orientându-se spre minimul legal. Faptul duce la sentinţe contradictorii. O tânără, căreia iubitul spaniol îi trimitea din când în când cantităţi reduse de cocaină şi MDMA, a fost condamnată la 4 ani, 9 luni şi 10 zile de detenţie.

Legea nu distinge între motivele introducerii în ţară a drogurilor. Aceeaşi pedeapsă, de minim 7 ani de închisoare era prevăzută şi în cazul traficantului de cocaină, şi al celui care îşi aduce drogul pentru a-l consuma el însuşi. Magistraţii Tribunalului au luat în calcul faptul că tânăra îşi recunoscuse fapta şi au dat pedeapsa minimă, din care au scăzut o treime.

Tot a rezultat o condamnare de 4 ani şi 8 luni de închisoare, la care s-au adăugat o lună şi 10 zile, pentru consum ilicit de droguri. Legea permite suspendarea doar a pedepselor mai mici de 3 ani.

Felul în care iubitul tinerei înţelegea să-şi manifeste dragostea i-a adus ieşencei o pedeapsă mult mai dură decât cea aplicată unui traficant veritabil, prins într-un tren cu 14,43 grame de heroină asupra sa. Acesta cumpărase drogul din Bucureşti, deci nu-l introdusese în ţară. A colaborat cu anchetatorii în alte dosare similare, ceea ce i-a asigurat o reducere la jumătate a limitelor pedepsei.

Faptul că şi-a recunoscut fapta în instanţă a condus la o nouă reducere, cu o treime. A scăpat cu o condamnare la doar trei ani de detenţie. Dacă judecătorii ar fi fost în toane bune, ar fi putut chiar să-i suspende executarea.

Care a fost cea mai dură pedeapsă

Cea mai dură pedeapsă aplicată de magistraţii Tribunalului unui traficant de droguri în acest an a fost deosebit de blândă chiar şi în condiţiile clemenţei manifestate în mod obişnuit. Un ieşean şi-a adus din Italia 148,88 grame de cocaină, pe care le-a transportat el însuşi, cu microbuzul. Cantitatea de drog era impresionantă nu doar pentru un traficant individual, ci chiar şi pentru o reţea serioasă. Traficantul nu şi-a recunoscut vina.

A încercat să explice că „marfa” de care se spunea într-un mesaj că este „cam tare” ar fi fost de fapt vişinată. S-a încurcat în declaraţii. Cu toate acestea, a primit pedeapsa minimă: 7 ani pentru introducerea cocainei în ţară şi 5 ani pentru trafic de droguri de mare risc. În total, 8 ani şi 8 luni. Judecătorii au putut lua în calcul în favoarea lui doar faptul că nu avea antecedente penale.

Magistraţii s-au declarat însă încrezători în posibilitatea de îndreptare a inculpatului pentru că era doar traficant, nu şi consumator.

Cazul şoferilor drogaţi

Tragedia de pe litoral, în care doi tineri au murit după ce grupul în care se aflau a fost spulberat de bolidul unui şofer drogat a deschis pe plan naţional dezbaterea privind pericolul reprezentat de consumul de droguri la volan. Conform statisticilor poliţiei, în acest an au fost depistaţi 1.938 de şoferi aflaţi sub influenţa unor substanţe psihoactive. Practic, la trei şoferi băuţi, un al patrulea este drogat.

Totuşi, cazurile în care şoferi surprinşi la volan sub influenţa drogurilor ajung să dea socoteală în faţa judecătorilor ieşeni sunt rarisime. Una dintre puţinele astfel de situaţii s-a soldat cu o condamnare pronunţată în februarie. Un şofer a fost oprit la Podu Iloaiei pentru că circula haotic pe drumul european. Nu băuse nimic, dar imprecizia mişcărilor şi încetineala reacţiilor i-a făcut pe poliţişti să suspecteze consumul de droguri.

Aşa şi era, analizele ulterioare stabilind că fumase cannabis într-o cantitate suficientă pentru ca comportamentul său să echivaleze cu cel specific unei alcoolemii de 2,15‰. A fost condamnat la un an şi jumătate de închisoare, dar cu suspendarea executării pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.