Cum stăm…

Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră aţi văzut programul de Revelion de la România TV. Să nu vă închipuiţi că am stat cu privirea aţintită la acest post: m-am uitat la el din când în când, dintr-un impuls pe care nu ezit a-l califica drept pervers. Era acolo o mare desfăşurare de forţe, cu muzică populară, costume naţionale, prezentatoare ale postului şi politicieni. Am „prins” câteva momente absolut înălţătoare: Ecaterina Andronescu cântând împreună cu Fuego, „generalul” Pavel Abraham intonând „Noi suntem români”, Elena Udrea ţinându-se de gât cu Victor Ciutacu, Bogdan Diaconu şi Sorin Ilieşiu dând din buze cu ochii la prompter ca să desluşească textele cântecelor. N-au lipsit câţiva reprezentanţi ai opoziţiei (Sulfina Barbu, Robert Turcescu, Traian Igaş) care au ţinut să arate că, vorba lui Caţavencu, „toţi ne iubim ţara, toţi suntem români!… mai mult sau mai puţin oneşti!”. Rar se poate vedea o mai agresivă risipă de prost gust, de kitsch ambalat în straie „patriotice” precum cea oferită de RTV în noaptea de Anul Nou. Dar, atenţie!, postul lui Ghiţă are audienţe în creştere, a depăşit-o până şi pe Antena 3. Şi e, totodată, canalul TV unde se desfăşoară cele mai murdare operaţiuni de manipulare şi dezinformare.

Tot o mascaradă, în prelungirea revelionului-bâlci de la RTV, a fost şi instalarea guvernului Dragnea, reprezentat prin delegaţie de un anume Sorin Grindeanu despre care până dăunezi nu ştiam absolut nimic. Prezentarea noului prim-ministru, pretinsa „audiere” a miniştrilor în comisiile parlamentare au avut loc în registru parodic (parodie involuntară, dar nu mai puţin comică). Dintre titularii ministerelor, cel puţin jumătate sunt, în mod evident, total nepregătiţi pentru funcţie. Iar când Dragnea, vrând să-l laude pe premier, spune despre el că e un „băiat tânăr”, orice comentariu e de prisos. Este clar pentru toată lumea că Dragnea va controla şi guvernul, şi parlamentul, că Grindeanu a acceptat rolul de executant docil (în aşteptarea momentului când Dragnea va putea prelua el însuşi conducerea executivului), că am (re)intrat în zodia partidului-stat. Probabil că guvernul PSD îşi va îndeplini, în primele luni, promisiunile (graţie şi, ironie!, creşterii economice din timpul guvernării Cioloş). După aceea însă nu e deloc limpede ce se va întâmpla pentru ca să nu se producă un derapaj bugetar. În schimb, trei sunt direcţiile principale în care cred că va acţiona partidul-stat.

Vor continua şi se vor intensifica atacurile la adresa lui Klaus Iohannis (RTV arată, şi aici, calea de urmat…). În momentul de faţă, instituţia prezidenţială este singura forţă de opoziţie în raport cu puterea discreţionară a lui Liviu Dragnea. Preşedintele va trebui însă să dea dovadă de abilitate, întrucât va exista permanent ameninţarea cu suspendarea şi demiterea. În plus, Dragnea vizează şi alegerile prezidenţiale din 2019, ceea ce îl transformă pe Iohannis într-o ţintă privilegiată. Amintesc o singură secvenţă simptomatică: întrebat de ce a retrimis Iohannis în parlament legea cu suprimarea celor 102 taxe, Dragnea a răspuns: „Din ură faţă de români”, adăugând după o scurtă pauză: „faţă de românii care nu au votat cum vroia el”. Iată, sintetizată aici, tema campaniei pe care o duce deja de ceva vreme România TV: „neamţul” Iohannis îi urăşte pe români şi le vrea răul.

În al doilea rând, noua guvernare va încerca să restrângă cât mai mult zona de manifestare a presei independente. Liderii PSD se tot plâng, şi nu de ieri de alaltăieri, că sunt victimele unor campanii de „defăimare” şi „intoxicare”. E, totuşi, bizar să-i auzi lamentându-se, când au la dispoziţie cel puţin două posturi de televiziune specializate în linşaj mediatic. Acum, prin desfiinţarea taxei Radio TV, serviciul public de radio şi televiziune va fi la discreţia guvernului, adică a partidului (ceea ce corespunde, de fapt, viziunii lui Liviu Dragnea despre serviciul public, exprimată atunci când a iniţiat legea). Să adaug demisia de la Adevărul a excepţionalei editorialiste Ramona Ursu, ca urmare a presiunilor exercitate asupra patronului şi redactorului-şef. „Vina” ziaristei? A scris articole prea acide despre Ponta şi Ghiţă („Sebi”, cum îl alinta, acum câteva zile, Dragnea pe infractor).

În fine, ofensiva asupra justiţiei a început din prima zi a instalării guvernului la palatul Victoria, prin iniţiativa (spontană, nu-i aşa?) lui Victor Ciorbea de a contesta la Curtea Constituţională legea prin care condamnaţii penali nu aveau drept să ocupe funcţii ministeriale. Să notăm şi că în programul de guvernare al PSD nu se pomeneşte nimic despre lupta împotriva corupţiei. Pe de altă parte, partidul ne previne că o serie de legi vor fi amendate sau anulate, că se vor face modificări substanţiale în sistemul judiciar. Numirea caraghiosului, dar periculosului (prin obedienţă) personaj care este Florin Iordache la Ministerul Justiţiei ne dă garanţii că „promisiunile” partidului în acest sens vor fi îndeplinite. Nici n-ar putea fi altfel, când la vârful puterii se află doi politicieni cu probleme penale – Dragnea şi Tăriceanu.

Aşa stând lucrurile, sunt tentat să reiau un banc celebru, cunoscut cu siguranţă de multă lume, bancul cu pesimistul şi optimistul. Pesimistul exclamă: „Nu se poate mai rău!”, la care optimistul răspunde: „Ba se poate, ba se poate!”. Suntem departe, după toate semnele, de a ne fi epuizat rezervele de optimism…

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor