Caută 
1 MIN
În lumea anglo-saxonă, dar nu numai, expoziţiile de diplomă sunt evenimente extrem de importante, atât în viaţa studenţilor, cât şi a comunităţilor din care fac parte şi a industriilor creative în general. Fie că vorbim de studiile de licenţă sau de master, expoziţia absolvenţilor universităţilor de artă (de la pictură la design, de la fotografie la fashion şi de la grafică la sculptură) reprezintă o ocazie unică pentru aceştia de a căpăta vizibilitate printre cei care lucrează în lumea artei. Curatori, teoreticieni, alţi artişti, directori de galerii şi muzee, oameni de afaceri sau posibili angajatori vizitează expoziţiile de diplomă ca parte a cercetării lor asupra artiştilor cu care ar putea dori să lucreze în viitor.
Aceste expoziţii se bucură deseori de cronici ample în revistele de specialitate, fapt care sporeşte atractivitatea lor. În timp ce titlurile din presă pot propulsa câţiva absolvenţi norocoşi în lumea artei, ele consolidează în acelaşi timp renumele instituţiilor de învăţământ la nivel local şi chiar global. De altfel, sunt voci care se întreabă dacă spectacolul mediatic nu este cumva un indicator al statutului sau un exerciţiu de relaţii publice pentru universitate.
Un moment care a marcat lumea artei prin forţa creativă a unei generaţii de studenţi ai celebrului colegiu Goldsmith din Londra a avut loc în 1988. Înainte de finalul anilor ‚80, doar câţiva artişti britanici contemporani ajunseseră în mainstream. Totul s-a schimbat în 1988, când 16 studenţi şi absolvenţi de la Goldsmiths College din Londra, conduşi de Damien Hirst (care a devenit între timp cel mai bogat artist britanic, cu o avere ce depăşeşte 300 milioane euro), au organizat expoziţia Freeze, care a devenit nucleul mişcării BritArt. Expoziţia a fost vizitată de nume mari din lumea artei, fapt care a înlesnit explozia unor tineri artişti care aveau să fie ulterior cunoscuţi sub acronimul YBA (Young British Artists).
Pandemia a determinat anul trecut anularea sau desfăşurarea doar online a acestor expoziţii de final de ciclu de învăţământ în Marea Britanie. Firme de IT au sponsorizat sau ajutat la crearea unor site-uri performante, iar unele galerii, precum celebra Saatchi, au făcut selecţii care au dat şansa celor mai buni dintre absolvenţi să aibă parte de o expunere suplimentară. Anul acesta lucrurile au revenit la normal, iar lista şi datele când au loc aceste expoziţii în Regatul Unit pot fi consultate online.
Din păcate, la noi sunt puţine cazuri în care universităţile au înţeles importanţa organizării şi promovării unor astfel de evenimente. 10 dintre ele sunt partenere ale proiectului Diploma, iniţiat de The Institute, care îşi propune să facă o selecţie la nivel naţional, rezultatele fiind prezentate, anul acesta, în perioada 8-17 octombrie. Lucrările studenţilor Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti sunt acum găzduite de un spaţiu din Combinatul Fondului Plastic, fapt care i-a nemulţumit pe unii dintre aceştia din cauza distanţei faţă de centrul oraşului. Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca se distinge prin spectacolul organizat de secţiile Modă – Design vestimentar şi Arte textile – design textil, care atrage public specializat din toată ţara.
La Iaşi, situaţia s-a îmbunătăţit uşor în ultimii ani. Până cu ceva timp în urmă, majoritatea examenelor de final erau programate în galeria universităţii, unde lucrările puteau fi văzute într-un interval de câteva ore, până când trebuiau strânse pentru a face loc următoarei secţii. O expoziţie în genul celei realizate de Damien Hirst n-ar fi fost posibilă la Iaşi şi din cauza faptului că, în multe cazuri, studenţii de la licenţă nu ştiau ce au făcut colegii lor de la master şi invers.
Acum sunt şi exemple pozitive de individualizare şi valorizare a celor mai importante proiecte ale absolvenţilor. Astfel, secţia Foto-video organizează într-un spaţiu central o expoziţie comună, care are parte şi de un catalog realizat şi tipărit profesionist. Unii profesori de la secţia de Pictură au încheiat parteneriate cu muzee sau universităţi pentru a da vizibilitate mai mare lucrărilor. Chiar dacă modul de expunere nu este mereu comparabil cu cel dintr-un spaţiu dedicat, sunt de apreciat eforturile şi dorinţa de a da o altă dimensiune acestui eveniment din viaţa studenţilor, dar şi al universităţii şi comunităţii. Au de câştigat şi tinerii creatori, şi universitatea, iar ieşenii şi cei interesaţi pot vedea starea artei ieşene de mâine.
Expoziţia unei selecţii din lucrărilor absolvenţilor, găzduită de galeria de artă contemporană Borderline Art Space, este un proiect de suflet al meu, care anul acesta a ajuns la a şasea ediţie. La câţiva ani distanţă de la primele ediţii, am constatat cu părere de rău că aproximativ trei sferturi din cei care au expus, unii chiar cu un real talent, nu au urmat o carieră artistică. Într-un context în care este aproape imposibil să trăieşti din vânzarea artei pe care o produci, cei care continuă o fac doar dacă au o situaţie materială foarte bună sau reuşesc să-şi asigure un venit stabil dintr-un job în educaţie, la stat sau în mediul privat, ori într-o companie din zona industriilor creative.
De aceea, această punere a lor sub reflectoare, care e de multe ori prima participare într-o expoziţie găzduită de un spaţiu profesionist dedicat artei contemporane, este o şansă în plus. Pentru ei, dar şi pentru comunitatea care ar pierde investiţia într-un tânăr talentat, care i-ar putea aduce plus-valoare. Iar rectorii, decanii, directorii de muzee şi instituţii culturale, decidenţii şi oamenii de afaceri din domeniile industriilor creative ar trebui să urmeze exemplele din ţările care dau tonul în lumea artei şi să-şi facă timp să fie prezenţi la aceste evenimente. E datoria lor faţă de comunitatea în care activează şi faţă de tinerii care şi-au pus speranţa că pot avea un viitor în Iaşi.
George Pleşu este manager cultural, preşedintele Asociaţiei AltIaşi
