De ce este Simona Halep numărul 1?

Întrebarea din titlu este nu numai simplă, ci şi banală. Este suficient să ştii un algoritm, la fel de simplu cât şi banal, prin care se stabilesc ierarhiile tenisului. Atât de simplu şi atât de banal, încât pare o preţiozitate a-l denumi “algoritm”. Deşi un articol de opinii nu este unul documentar ori didactic, vom reveni la acel mod de calcul, cu câteva lămuriri suplimentare.

Înainte de aceasta, trebuie să amintim că ultimele evoluţii ale Simonei Halep au readus scânteia în priviri şi decibelii în glas acelora care amuţiseră în perioada aprilie-iulie a anului, în care Simona Halep a strâns puncte albe pentru zile negre, deşi numai acumularea furnicoasă nu era în capul jucătoarei din Constanţa pe atunci. Unii dintre ei sunt de meserie “troli” şi combat de dragul de a combate. Alţii sunt suporteri de fotbal paraşutaţi în sportul alb, care nu au alte explicaţii pentru rezultate neaşteptate decât lucruri necurate. Surpriza este sarea şi piperul sportului? “Pardon, moncher, sportul este pă bani, banu’ dictează, banii vorbeşte şi surpriza este în strânsă legătură cu casele de pariuri, care dau bănuţu’ la greu”. A fost accidentată, a durut-o spatele, are hernie de disc? “Ce hernie disco, omule, cum poţi fi aşa naiv? Dacă ar fi avut hernie disco stătea acasă, de  ce s-a mai dus în China ca să mai câştige un ban pentru prezentare”?. Cam aşa se vorbeşte în unele cercuri, elipse şi parabole de necazurile Simonei Halep din ultima vreme.

Ei bine, la asemenea curbe conice, subsemnatul, naiv prin naştere are un răspuns ferm şi argumentat: Simona nu trişează. Dacă ar fi trişat, Simona ar fi câştigat WTA Final (numită pe la noi “Trofeul Campioanelor”) din 2014. Dacă ar fi cedat ultimul meci din grupă în faţa Jelenei Jankovic, ar fi scos-o încă din grupă pe Serena Williams (la formă maximă!) şi ar fi câştigat trofeul. E greu de crezut că nu a existat cineva să o atenţioneze asupra acestei şanse. Şi totuşi, Simona a ştiut că menirea ei este jocul (de tenis) şi nu jocurile.

Alt clişeu: “Simona joacă pentru bani, că nu-i mai ajung”. Clişeu întâlnit, pesemne, la cei care muncesc numai pe fasole sau “paper roses”. E bine de ştiut că la toţi sportivii de frunte care ajung bogaţi, vine un moment în care banii nu mai contează chiar aşa de mult. În care se întrec în acte filantropice, în care este mai greu de găsit un puf mai moale celui în care au ajuns. Este momentul în care un fotbalist, Bănel Nicoliţă, s-a oprit după ce şi-a scos din foame familia, cimotiile, prietenii şi comunitatea de la marginea Făureilor. Tenisul este un sport bănos şi a considera că Simona Halep şi-a periclitat spatele şi discul pe terenurile chineze pentru un pumn de dolari în plus, devine rizibil. Dacă Simona s-a făcut de râs la Wuhan este pentru un singur lucru: a vrut să joace.

Şi acum, revenim puţin la clasamentul WTA, care, pentru unii ignoranţi, este mai complicat ca ecuaţia lui Schrõdinger din fizica cuantică (ignoranţa nu este o jignire, şi nu este sinonimă cu prostia, ci doar necunoaşterea unui domeniu). Sintagme corecte, în fond, ca “apărarea punctelor dintr-un turneu” complică pentru unii novici modul banal prin care se întocmesc ierarhiile. Fără a intra în amănunte tehnice, clasamentul WTA se alcătuieşte pe puncte, stabilite la fiecare turneu în funcţie de valoarea turneului şi faza în care a ajuns sportiva la acel turneu. Clasamentul se schimbă de la săptămână la săptămână pe baza rezultatelor din ultimele 365 de zile. În fiecare zi de luni, din clasament se rad punctele obţinute din săptămâna anterioara a anului precedent şi se introduc cele actuale. În caz concret, acum se şterg rezultatele de la Beijing 2017 şi se adaugă cele de la Beijing 2018. De aceasta  Caroline Garcia n-ar fi obţinut niciun punct chiar dacă ar fi câştigat turneul, fiindcă i-au ieşit punctele aferente câştigării turneului de anul trecut. De asta Simona a pierdut puncte, fiindcă anul trecut a fost finalistă. Nu a putut să-şi apere punctele. Iar la sfârşitul anului, Simona va fi numărul 1 pe perioada anului 2018, care nu consideră doar rezultatele din septembrie-octombrie, ci pe tot anul.

Deci, de ce e Simona Halep “number one” pe 2018: un turneu şi o finală de Grand Slam (Roland Garros / Australian), o victorie şi două finale de Premier (Montreal / Roma, Cincinnati), o victorie “International” (Shenzen): acesta este bilanţul la vârf al Simonei pe 2018. A obţinut o altă sportivă mai mult? Clasamentul WTA zice ca nu.

Nicolae Grecu este şeful departamentului Sport al "Ziarului de Iaşi"