De ce nu rezolvă parlamentarii ieşeni problema aglomeraţiei de la Paşapoarte

Sunt deja câţiva ani de când Ziarul de Iaşi include periodic în paginile lui un subiect de presă, aparent de fiecare dată la fel. Nu e ca relatările despre zăpezile care pun la încercare deopotrivă drumarii şi conducătorii auto sau despre ruperi de nori care inundă străzi şi scot vreun râu peste maluri. Nici ca în perioada examenelor de capacitate sau bacalaureat, unde în fiecare vară se schimbă totuşi ceva: subiectele. Sau despre bugetele administraţiei locale în care abordarea unor proiecte diferă de la un an la altul după câţi bani „intră”.

E vorba despre servicii publice de care beneficiază încă şi mai mulţi oameni – de data asta direct. Numai că „beneficiul” după care ieşenii umblă pe la instituţii se obţine teribil de greu. Încercarea de a obţine mult râvnite documente de identitate e un test de răbdare şi perseverenţă la care statul îşi supune în mod cinic propriii cetăţeni.

Ca să obţii un paşaport, la Iaşi trebuie să te aşezi la rândul virtual cu trei luni înainte. Pe lista programărilor online mai găseşti acum loc la mijlocul lunii septembrie. Sigur, poţi încerca şi direct, la Serviciul de Paşapoarte din bd. Primăverii, dar ai nevoie de noroc ca să prinzi un loc şi să nu pierzi prea mult timp aşteptând la uşă. Asta, în condiţiile în care în alte judeţe programarea e o chestiune de doar câteva zile, nu de luni.

În aceeaşi clădire de pe bd. Primăverii funcţionează alt serviciu comunitar – Permise auto şi certificate de înmatriculare. Aici, aşteptarea e mai scurtă: ieri, se puteau face programări chiar pentru azi, pentru carnete de conducere, dar mai degrabăla mijlocul lui iulie, mai ales pentru înmatriculări şi radieri.

Pentru paşaport poţi merge în afara Iaşului. Pentru celelalte documente, nu. Motivul pentru care oamenii sunt nevoiţi să se înscrie pe o listă lungă de aşteptare este în fiecare an acelaşi: lipsă de personal, dublată în mai mică măsură de logistica necesară, ambele provocate evident de lipsa banilor şi, de data asta, în egală măsură, a unei organizări mai eficiente a Ministerului Afacerilor Interne, de care ţin ambele servicii.

De ce este atât de complicată modificarea unui serviciu public în sensul creşterii confortului populaţiei? Poate fi ajutat MAI să schimbe lucrurile în bine? Iaşul are 12 deputaţi şi 5 senatori. Dacă doi dintre ei sunt complet străini de Iaşi, măcar ceilalţi ar putea să intervină cu o modificare legislativă – dacă altă soluţie mai rapidă nu există. Până acum, între cele doar 10 propuneri de (modificare de) legi ale Dianei Şoşoacă şi cele 131 semnate de Filip Havârneanu, cel mai prolific parlamentar de Iaşi, nu se regăseşte niciuna în acest sens. Sigur, propunerile formulate de aleşii ieşeni acoperă o sumedenie de domenii, iar proiectele de lege respective îşi urmează traseul parlamentar greoi. Nu e suficient.

Faptul că deputaţii şi senatorii beneficiază de paşapoarte diplomatice ar trebui cu atât mai mult să-i facă mai atenţi la paşapoartele simple după care aleargă, la propriu, cei care i-au făcut parlamentari. Iar maşinile de serviciu, alt privilegiu, nu înseamnă că la Permise şi Certificate Auto treaba merge şnur. Nici faptul că acest editorial apare în pragul vacanţei parlamentare n-ar trebui să însemne că o rezolvare ar putea să intervină abia de la toamnă încolo. Dimpotrivă, lucrurile se pot mişca rapid. Doar să aibă cine să le pună în mişcare.