Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

De ce (să mai) cităm latineşte (III)

GALERIE
Eugen Munteanu
  • Eugen Munteanu
- +

Citarea de cuvinte, expresii, propoziţii sau dictoane în limba latină (mai rar în limba greacă) este socotită un semn de erudiţie şi de distincţie intelectuală. Cei care practică acest artificiu discursiv sunt (sau doresc să pară)  intelectuali rafinaţi şi cultivaţi. Numai că scrierea (respectiv rostirea) greşită a inseratelor latineşti, trunchierea lor, erorile gramaticale, traducerea nepotrivită sau eronată ori inadecvarea la context conduc la un efect contrar celui scontat, şi anume la impresia de kitsch stilistic. Exemplele comentate sunt selectate de autorul articolului fără efort din realitatea publicistică imediată.

Într-un volum despre utopia negativă în literatura română, pe care autorul mi l-a dăruit cu dedicaţie, dau la un moment dat peste un un subtitlu care sună „Utopia ca universalia a gândirii”. Oricum am cârmi-o, oricum am lua‑o, enunţul scârţâie rău de tot! Creat, se pare, ca termen filosofic, în epoca scolastică, adjectivul latinesc universalis, ‑e este folosit mai ales ca un neutru plural, adică universalia. În româneşte, este adaptat doar cu forma de plural universalii, aşa încât vorbim despre universalii ale gândirii sau despre universalii ale limbajului. Dacă ar fi să refacem un singular, acesta ar putea fi doar feminin, adică o universalie. Rezultă că forma din text, evidenţiată, de altfel, de autor, şi prin mijloace grafice, nu este nici latinească, fiindcă atunci ar trebui ca acordul să se facă la plural („universalia ale gândirii”), dar nici românească, căci atunci ar fi trebuit să fie, cam forţat, „universalie a gândirii”. O pagină mai încolo, cititorul este informat că englezescul nowhere, germanul nirgendwo şi franţuzescul nulle parte ar fi calchiate, toate, după latinescul nusquma! Să zicem că avem o greşeală de tipar, rămasă necorectată, căci, evident, avem aici adverbul nusquam, cu înţelesul respectiv! Da, dar parcă nu ar trebui să te simţi prea bine dacă, la o recepţie cu pretenţii, pe plastronul impecabil străluceşte o mică pată, produsă din neatenţia valetului! Difficiles nugae...

***

Ce spuneţi însă de frecvent citatul dicton antic divide et impera „dezbină şi stăpâneşte”? Am auzit oare vreodată la contemporanii noştri pronunţarea corectă a celor două verbe la imperativ, adică dívide et ímpera, adică, în ambele cazuri, pe prima silabă?! Ca să fiu puţin rău şi mai „contextual”, voi face acum şi o trimitere concretă. Unul dintre cei mai buni tineri politologi din mediile academice actuale, într‑un comentariu de la Radio România Cultural, pe 1 martie 2018, ora 19:50, a rostit cu siguranţă şi răspicat exact invers decât trebuia, adică, din nou „pe româneşte”, divíde et impéra.

Îşi mai face cineva vreun reproş dacă află acum că o viaţă întreagă a pronunţat incorect íbidem şi sui genéris în loc de, cum este corect şi latineşte, ibídem  şi sui géneris? Ca să trecem cu vederea că cei mai mulţi confundăm adverbul ibidem „tot acolo”, care se referă la un context citat anterior, cu pronumele idem „acelaşi”, care trimite la o persoană, autorul citat deja în proximitatea anterioară...

Vorba unei prietene de încredere, profesoară de latină, pe care am consultat‑o în legătură cu intenţia mea de a scrie aceste rânduri: „Şi ce ai vrea, să se sperie toţi şi să nu mai dea nici un citat latinesc? Mai bine imperfect şi stângaci decât deloc! Să omorâm şi bruma de respect care a rămas pentru studiile clasice, după ce latina a fost scoasă de tot din şcoală?” Grea dilemă, indeed! Un alt prieten, nefilolog, m‑a tratat fără menajamante, cu un „Ţara arde şi baba se piaptănă!” Mergem, totuşi, mai departe.

***

Inflaţionistele distincţii doctorale magna (sau summa) cum laude care umplu copios cv‑urile sutelor de doctori în ştiinţe pe care îi producem cu toţii cu un entuziasm inconştient şi cu un fel de masochism stahanovist, se lăfăie ubicuu într‑o haină dată la întors, ultra‑latinească: magna (sau summa) cum laudae. Vezi Doamne, diftongul din coadă arată şi sună atât de latineşte! Vorba unui vestit profesor de latină din Iaşii de odinioară, inubliabilul Octav Tcaciuc: „Terra, terrae [pronunţat: te-ra-e!], vii la toamnă, tataie!” De fapt substantivul feminin laus, (pronunţat într‑o singură silabă!) „face” la genitiv singular laudis (pronunţat în două silabe, cu au ca diftong!). Fiind deci vorba de un imparisilabic, forma de ablativ cerută de prepoziţe nu poate fi decât laude. Înţelegem deci „cu mare (supremă) laudă”, la singular. Dacă ar fi fost la plural, ar fi trebuit să scriem magnis (summis) cum laudibus!

Să nu mi se spună că, dacă varianta stâlcită se strecoară şi prin prefeţele sau prin (auto)prezentările din volumele noastre de debut, când cedăm ispitei de a ne făli cu recentele sau mai învechitele noastre trofee academice, vinovată este... editura! Risum teneatis, amici!

***

Foarte lungă este şi lista neologismelor preluate din limba latină, pronunţate, din necunoaştere, incultură şi nepăsare, cu accentul greşit. Într-un amplu şi erudit articol intitulat Latina şi importanţa ei pentru realizarea unei exprimări literare (uşor accesibil pe net), regretabilul profesor Theodor Hristea ne oferă câteva dintre cele mai flagrante exemple de acest fel: acvílă, în loc de, corect, ácvilă, crepuscúl, în loc de, corect, crepúscul, furíe, în loc de, corect, fúrie, léctică, în loc de, corect, lectícă, legitím, în loc de, corect, legítim, mátur, în loc de, corect, matúr, minuscúl, în loc de, corect, minúscul, paupér, în loc de, corect, páu-per, penuríe, în loc de, corect, penúrie, pre‑caút, în loc de, corect, pre‑cáut, séver, în loc de, corect, sevér, vectór, în loc de, corect, véctor, victímă, în loc de, corect, víctimă etc.

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri