De la revoluţia permanentă la pandemia permanentă?

Pe cuvântul meu, zău, aş fi vrut şi eu să închei anul cu un text frumos, mai degrabă dătător de speranţe şi luminos, dar ia lumină şi speranţă de unde nu-i decât spumă pandemică şi rugină liberală (şi nu, nu mă refer aici decât implicit la liberalii loco…)! Iar cum n-am răbdarea şi liniştea necesare unui articol elaborat şi cât de cât rotund, vă voi (ne)mulţumi cu niscaiva gânduri şi observaţii din ultimele zile.

Adio, identitate germană

„Despre ceea ce ar putea oferi cultura germană – muzica, literatura, arta, filozofia, sociologia, arhitectura şi tot restul – în străinătate sau în ce fel acestea ar putea anima ori îmbogăţi oamenii”, scrie Paul Ingendaay (în Frankfurter Allgemeine Zeitung, 14.12.21), „nu s-a rostit un cuvânt la München.” Asta-n comentariul său despre conferinţa de presă de sfârşit de an (deci de bilanţ) a Institutului Goethe, unde nu s-a vorbit despre cultura germană, ci „doar despre idei global-diverse pentru anul 2022”. Titlul rezumă noul program: „Institutul Goethe vrea să fie global şi divers”.

Germania, între Impfpflicht şi Impfzwang

Adică datoria de a te vaccinare şi obligaţia de a te vaccina.

În acelaşi cotidian (Lindners Liberalismus, FAZ, 19.12.21), Rainer Hank comentează acid liberalismul celor de la FDP, partidul liberal german, partener în coaliţia guvernamentală, care înainte de alegeri a trâmbiţat sus şi tare că se va opune obligativităţii la vaccinare, ca apoi, odată la guvernare, politicieni liberali să filozofeze despre diferenţa dintre datorie şi obligaţie. Concluzia? „Definiţia lui Dahrendorf a libertăţii sună aşa: «Libertatea e libertate, nu egalitate sau corectitudine sau dreptate sau fericire umană sau o conştiinţă împăcată.» Ceea ce nu înseamnă că egalitatea ori dreptatea ar fi valori minore. (…) Dar definiţia lui Dahrendorf interzice înşelăciunea de etichetă prin „libertatea cu/prinsă-n responsabilitate». O asemenea libertate «pozitivă», cum îi zice Isaiah Berlin, a cam fost abuzată în istorie pentru a justifica credouri paternaliste, etatiste, naţionaliste sau totalitare.”

Pandemia permanentă

Joi dimineaţă, la Guten Morgen, Deutschland (RTL), mai că m-a pufnit râsul, când am auzit rostindu-se sintagma „Weihnachtsmarkt in Dubai”! Băi, Târg de Crăciun la Dubai, da? Dar nu şi-n multe oraşe (mari) din Germania (şi nu numai), că, de, valu’ patru, valu’ cinci, omicronu’ cel fatal, care, ce să vezi, în sfârşit!, de acum e oficial – e şi el mortal, de vreme ce am văzut a doua zi ştirea că a murit primul pacient (german) infectat de tulpina cea nouă, iar autorităţile germane şi experţii oficiali (agreaţi de autorităţi, deci aliniaţi în a băga panică printre populaţie) au pretextu’ necesar pentru măsurili necesare, deci obligatorii! Ştirea, apă la moara pandemiei „oficiale”, a fost preluată numaidecât şi pe la noi, de pildă de Digi24!

Vorba aia: The pandemic must go on!

„Elogiul frontierelor. Mic tratat de libertate”

Cartea lui Andrei Vieru (Humanitas, 2021) este, printre altele, un ghid de identificare a tendinţelor (şi apucăturilor) totalitare din ziua de azi.

Poftim indicii:

„Pentru mine, totalitară este o societate în care toţi indivizii (sau aproape toţi) «optează» pentru alegerea «liber» consimţită de a gândi ca toată lumea (sau aproape toată lumea).” (p.84)

„Ideologiile totalitare pun accentul mai ales pe necesar şi pe obligatoriu (…).” (p.98)

(În contrast: „Domeniul libertăţii politice coincide cu ceea ce, în cadrul politic şi social, e permis şi totodată facultativ.” p.103)

„O societate în care toată lumea se simte obligată să semnalizeze aceeaşi virtute este o societate pretotalitară.” (p.258)

„Graba este una din componentele de bază ale ideologiilor totalitare. Problemele globale pe care chipurile le identifică ideologia de tip totalitar sunt totdeauna acute. Rezolvarea lor se cere a fi imediată.” (p.269)

„Grupul restrâns de oameni – «eroi spirituali» sau «experţi» – care, chipurile, înţelege problema până la capăt e un alt semn distinctiv al ideologiilor totalitare.” (p.270)

„În societăţile occidentale, cuvântul diversitate e pe buzele tuturor. În plus, toată lumea înţelege prin diversitate exact acelaşi lucru. Dar e oare asta o stare de fapt care defineşte cu adevărat diversitate? Aş spune mai degrabă că defineşte unanimitatea. Aşa se face că diversitatea se autoanulează: când un slogan e pe buzele tuturor, totalitarismul nu e departe.” (p.272)

Una din concluziile lui Vieru:

„Nu suntem nici medici, nici reporteri, nici avocaţi fără frontiere. Suntem o societate de timoraţi fără frontiere.” (p.274)

Concluzia-mi personală pentru anul nou ce stă să-nceapă

Semne bune/ anul are./ Anulare./ N-are.

Dar, cine ştie. Poate mă înşel. Sper măcar, căci, vorba aia, speranţa-i oarbă şi-ndeobşte, zice-se, moare ultima.

La mulţi ani, deci, oameni buni!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist