Despre politici necesare în contextul crizei inflaţioniste

joi, 05 mai 2022, 01:50
1 MIN
 Despre politici necesare în contextul crizei inflaţioniste

Creşterea ratei anuale a inflaţiei la niveluri care nu au mai fost înregistrate în majoritatea ţărilor în ultimele decenii reprezintă un duş rece din perspectivă economică, mai ales că această criză inflaţionistă vine în contextul crizei de sănătate şi celei energetice care au afectat semnificativ economiile naţionale la nivel global. 

Inflaţia ridicată este o problemă care va afecta economiile multor ţări, inclusiv a României, pentru o perioadă lungă de timp dacă nu se vor adopta măsurile necesare. Dacă în cazul crizei financiare globale şi a crizei economice cauzate de pandemia de COVID-19, majoritatea guvernelor au adoptat politici de stimulare a economiei şi de stabilizare a sistemelor financiare prin creşterea cantităţii de bani din economie şi oferirea de stimulente (vezi Planul de redresare pentru Europa), în cazul crizei generate de o inflaţie ridicată, guvernele nu mai pot spera să rezolve problemele „aruncând” bani pe piaţă, ci trebuie să adopte decizii de politică monetară care să reducă cantitatea de bani din economie, să stimuleze economisirea şi să reducă anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu în vederea scăderii ratei anuale a inflaţiei.

Creşterea inflaţiei este determinată şi de politicile fiscale excesiv de expansive prin care guvernele şi-au majorat în ultimii ani deficitele bugetare (în România, deficitul bugetar a înregistrat o creştere amplă în ultimii ani, dacă în 2015 nivelul era de 0,6% din PIB, acesta a crescut până la 6,7% în 2021, înregistrând un nivel maxim de 9,4% din PIB în 2020) şi datoria publică (în România, datoria administraţiei publice a crescut de la 269,15 mld lei – 37,8% din PIB – în 2015, la 576.56 mld lei – 48,9% din PIB – în 2021). Pentru reducerea ratei inflaţiei, cheltuielile guvernamentale trebuie să se bazeze pe veniturile fiscale curente şi pe venituri fiscale viitoare credibile, astfel încât împrumuturile guvernamentale să fie neinflaţioniste. Este important ca autorităţile centrale să adopte măsuri care să crească predictibilitatea şi credibilitatea politicii fiscale, eficienţa instituţională, capacitatea fiscală şi financiară a României astfel încât veniturile fiscale stabile pe termen lung din taxe şi impozite să acopere cheltuielile cu furnizarea serviciilor publice esenţiale pentru cetăţeni.

Criza generată de pandemia de COVID-19 a evidenţiat faptul că în contextul în care lanţurile de producţie la nivel global sunt afectate semnificativ, capacitatea internă de producţie de bunuri şi servicii şi politicile economice de susţinere a ofertei sunt foarte importante. În contextul actual caracterizat printr-o criză energetică şi niveluri ridicate ale inflaţiei la nivel global, pentru a reduce dependenţa de importuri în multe sectoare care afectează semnificativ balanţa comercială şi poate accentua trendul inflaţionist prin inflaţie importată sunt necesare politici economice care să stimuleze oferta de bunuri şi servicii pe piaţa internă şi eficienţa economică. Avem nevoie de politici care să crească capacitatea de producţie a economiei – fie direct, fie prin reducerea costurilor. Astfel, este necesară implementarea unui cadru legislativ simplu şi eficient care să faciliteze dezvoltarea unui mediu concurenţial şi care să nu descurajeze spiritul antreprenorial. Mai mult, legislaţia în domeniul muncii şi protecţiei sociale trebuie să încurajeze şi să recompenseze munca deoarece pe de o parte firmele se confruntă cu o criză a forţei de muncă, iar pe de altă parte numărul celor care nu lucrează şi nici nu îşi caută de lucru este în creştere (în trimestrul IV 2021, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani a fost de 67,3%).

În perioade de criză se poate observa competenţa şi capacitatea autorităţilor de a adopta cele mai adecvate măsuri pentru a creşte rezilienţa economiei şi pentru a minimiza efectele negative la nivelul populaţiei şi a companiilor. În cartea Economia într-o lecţie, scriitorul şi economistul Henry Hazlitt consideră că „arta” ştiinţelor economice constă în faptul că în adoptarea şi implementarea politicilor economice trebuie avute în vedere nu doar efectele imediate, ci şi cele pe termen lung, dar şi consecinţele acestor politici nu doar pentru un grup, ci pentru toate grupurile de cetăţeni şi companii.

Alin Andrieş este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Comentarii